Schimbarea a eliminat cel mai problematic aspect al ordonanţei, cel puțin până în aprilie 2021. Astfel, privaţii care intră pe programele naţionale nu vor putea cere pacienţilor coplată pentru serviciul medical – aşa cum o puteau face, dacă intra ordonanţa în forma iniţială.
Aceste schimbări sunt câştigul unei conversaţii publice deschisă de Libertatea şi de oamenii din sistem care au vorbit cu jurnaliştii despre pericolul din draftul iniţial al textului de lege, acela al reducerii accesului la servicii vitale pentru bolnavii cu venituri mai mici.
În urmă cu 10 zile, Libertatea a dat în premieră ştirea că guvernul PNL pregăteşte o ordonanţă pentru privatizarea programelor naţionale de sănătate derulate de CNAS.
Apoi, mai multe surse din sistemul medical au vorbit pentru ziar, sub anonimat sau asumându-şi poziţia oficială (managerul spitalului Colţea, de pildă), despre felul în care acel OUG ar fi transformat dur accesul pacienţilor la programe vitale pentru boli grave şi patologii neprofitabile.
După ce presa a adus subiectul pe agenda publică, guvernul a amânat cu o săptămână trecerea ordonanţei: de marţea trecută până ieri.
A fost o săptămână câştigată pentru a vorbi despre cele 1,3 miliarde de euro, care reprezintă, de fapt, miza acestui OUG.
1,3 miliarde de euro reprezintă costul total al programelor naţionale de sănătate derulate de CNAS anul trecut.
Fără presiunea publică pusă de presă şi de societatea civilă, ordonanţa ar fi trecut în forma iniţială. Asta ar fi însemnat că, pe lângă banii decontaţi de CNAS, bolnavilor de cancer, diabet sau transplantaţi li se puteau cere sume de mii de euro în plus, la furnizorii privaţi, pentru echilibrarea preţurilor mult subdimensionate practicate de Casă.
Potrivit textului adoptat ieri, fie că se vor trata la stat sau la privat, pacienţii vor beneficia de acelaşi tip de decontare din partea Casei. Nu li se va putea cere contribuţie personală pentru tratamentele sau investigaţiile care intră pe programele naţionale – cum se poate practica la celelalte tipuri de servicii medicale.
Această schimbare este însă doar primul pas spre o liberalizare onestă şi corectă a felului în care sunt cheltuiţi banii din programele naţionale de sănătate. Bătălia nu se încheie aici.
Pentru siguranţa pacienţilor şi îmbunătăţirea sistemului autorităţile din sănătate vor trebui să rezolve ecuaţia medicilor care lucrează în paralel şi la stat, şi la privat. O problemă răspândită în întregul sistem şi care creează la orice pas conflicte de interese ce nu vor putea fi rezolvate decât printr-o interdicţie în lege.
Mai important ca niciodată este şi ca CNAS să stabilească criterii clare de cost-eficienţă, iar tarifele la care se face decontarea să fie mult mai apropiate măcar de costurile reale ale serviciilor, atât la stat, cât şi la privat.
Bugetul alocat programelor naţionale nu a crescut, însă este de aşteptat, ca la presiunea furnizorilor medicali privaţi, sumele decontate de CNAS pentru anumite intervenţii să crească, ceea ce ar însemna tratarea unui număr mai mic de pacienţi cu aceiaşi bani.
Fără mai mulţi bani în sănătate, această ecuaţie va fi greu spre imposibil de rezolvat. Şi este de aşteptat ca spitalele şi clinicile private să se folosească din nou de artificiul recuperării deficitului prin taxa hotelieră (cazarea).
În fiecare pas din această “privatizare” a sănătăţii va fi nevoie oameni curajoşi din sistem care să vorbească despre felul în care schimbările vor afecta pacienţii. Şi va fi nevoie de o societate civilă care să discute politicile, nu oamenii, şi să nu reducă ideologic discursul. Şi va fi nevoie de presă.
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea