ComenteazăPare a fi scenariul unui film de ficțiune: o tragicomedie neagră despre propaganda politică în noua eră digitală. Dar este, de fapt, subiectul unui documentar cât se poate de actual, difuzat de postul de televiziune public Das Erste cu doar câteva săptămâni înaintea alegerilor parlamentare din 26 septembrie.
Cel târziu odată cu scandalul Cambridge Analytica, pericolul reprezentat de manipularea online a opiniei publice a devenit evident pentru din ce în ce mai multă lume. Într-un an electoral cu miză uriașă pentru Germania, autoarea de filme documentare Gesine Enwaldt și jurnalistul Peter Kreysler și-au propus să afle dacă luptele politice din țara lor ar putea fi influențate de astfel de practici.
Campanie electorală sub acoperire
Primul lor pas a fost crearea unei noi „identități” pentru Kreysler. Cu ajutorul unei pagini web false, a unor poze făcute mai ales din profil pentru a „fenta” softurile de recunoaștere facială și al unui prieten care i-a „împrumutat” numele și cartela SIM, jurnalistul s-a deghizat într-un expert în strategii electorale.
Iar pentru a conferi mai multă veridicitate acțiunilor sale, a căutat și un partid în slujba căruia să își pună „serviciile”. Singura formațiune politică de la care a primit un răspuns pozitiv a fost Die Partei (Partidul), un partid satiric înființat în anul 2004 de realizatorii revistei umoristice Titanic.
„Dacă vom afla cum pot ajunge la putere niște partide mici, populiste, dubioase, evident că suntem foarte interesați”, a comentat liderul formațiunii, Martin Sonneborn, decizia de a susține eforturile investigative.
Kreysler a ajuns astfel să se instaleze într-un birou din sediul central al partidului, de unde a contactat agențiile în vederea unei posibile colaborări.
Faptul că Die Partei își propune să reconstruiască zidul care separa Germania de Est de cea de Vest sau că lista sa de candidați pentru alegerile europarlamentare din 2019 includea omonime ale unor demnitari naziști nu a trezit bănuielile oamenilor de PR.
Cine este partidul Die Partei, care a acceptat să fie folosit pentru investigație
În urma unei simple căutări pe Google, ei ar mai fi putut afla și că Die Partei e un partid protestatar, care persiflează populismul și atacă mai ales dreapta radicală.
Înaintea alegerilor din 2017, a devenit celebru în urma unei farse la adresa Alternativei pentru Germania (AfD): membrii săi s-au infiltrat pe parcursul unui an întreg în 31 de grupuri de Facebook pro-AfD, ajungând să obțină rolul de administratori. Cu scurt timp înaintea alegerilor, au preluat complet controlul și s-au pus pe farse.
De exemplu grupul „Sharia – din ce în ce mai prezentă în Germania?” s-a transformat în „Shakira – când se va întoarce în Germania?”.
Cum multe dintre aceste grupuri, care adunau în jur de 180.000 de utilizatori, erau administrate inițial de boți, acțiunea a scos la lumină și puternicul impact al automatizării asupra distribuirii mesajelor politice.
Tot în 2017, pentru a aborda mai direct tema xenofobiei, Die Partei l-a ales pe comediantul de origine turcă Serdar Somuncu în funcția de candidat oficial al partidului la poziția de cancelar al Germaniei.
Nu vom ști probabil niciodată dacă agențiile au dispus de astfel de informații înainte de a se întâlni cu Kreysler. Cert e că după o fază de discuții preliminare cu câteva dintre ele, acesta a fost invitat în persoană la sediile lor din Londra.
Înarmat cu cărți de vizită cu sigla Die Partei și o cameră ascunsă într-un nasture al cămășii, jurnalistul a descins împreună cu echipa sa la unul dintre cele mai scumpe hoteluri din oraș și s-a prezentat la întâlniri. Publicația SPIEGEL, care a avut acces la ofertele făcute de oamenii de PR din Londra, a prezentat într-un articol recent mai multe detalii despre intențiile acestora.
6-9% voturi promise în alegerile de anul ăsta
La ultimele alegeri parlamentare, Die Partei a obținut doar 1% din voturi, iar la cele europarlamentare 2,4%, rezultat care i-a asigurat lui Sonneborn un post de europarlamentar. Aceste cifre nu sunt foarte încurajatoare, dar „atuul” pe care strategul sub acoperire voia să îl joace, cu ajutorul agențiilor, era altul: popularitatea lui Sonneborn și a partidului în rețelele sociale. Sonneborn are mai mulți urmăritori decât candidații la funcția de cancelar ai marilor partide, iar Die Partei are, după AfD, cel mai mare număr de fani pe Facebook.
„Strategul” Kreysler voia să știe de la oamenii de PR de la Londra cum ar putea să transforme acest avantaj în cât mai multe voturi.
Pornind de la această întrebare, una dintre agenții, Kanto Systems, estima că Die Partei ar putea primi în mod „absolut realist” între 6 și 9% la scrutinul din acest an, cu strategia potrivită. Aceasta consta, după părerea lor, în identificarea și abordarea în mediul online a segmentului de audiență potrivit, prin intermediul unor mesaje testate și optimizate constant.
Propuneri de la specialiștii de campanie pro-Brexit
„Crearea fricii e cu siguranță un mijloc pentru campania noastră. Speranța, iubirea, frica, schimbarea – toate sunt eficiente. Dar trebuie să legăm aceste emoții de politici concrete”, spune într-o scenă filmată sub acoperire CEO-ul agenției, care a lucrat în trecut pentru Cambridge Analytica și ca CTO al campaniei pro-Brexit.
El oferă și un exemplu concret, detaliat în articolul SPIEGEL:
„Die Partei ar putea aborda subiectul deținuților de origine străină care au comis infracțiuni, dar nu sunt deportați. Pe contribuabilii de rând asta îi costă milioane bune. În general, migrația este un subiect util. În campania pentru Brexit, «riscul migrației din Turcia» a funcționat excelent”.
O altă agenție, New Century Media, unde lucrează tot „veterani” ai campaniei pro-Brexit, s-a arătat chiar mai optimistă în privința viitorului politic al micului partid satiric, făcând aluzie la un posibil loc în coaliția de guvernare, care ar putea fi obținut cu ajutorul ei. Tot ei s-au lăudat că pot intermedia colaborarea cu o companie care produce un soft extrem de eficient, folosit și de multe servicii secrete.
Reprezentanții agenției au propus pentru Die Partei o poziționare ca alternativă populistă și orientată spre centru a formațiunii Alternativa pentru Germania (AfD).
În capitolul „Microtargeting”, notează SPIEGEL, agenția menționează că va face posibil ca, de exemplu, „un mecanic și fost votant AfD din Dresda să vadă că Die Partei denunță elitismul clasei politice din Berlin. Unui creator de modă din Kreuzberg (cartier hip din Berlin, n.r.) i se vor arăta, dimpotrivă, mesaje legate de criza climatică. Vor fi create nenumărate astfel de micromesaje, pentru toate subiectele posibile”.
Unul dintre reprezentanții agenției i-a explicat potențialului client și că posibilitățile de colectare a datelor au evoluat semnificativ de la ultimele scandaluri până acum: „Rumoarea din jurul Cambridge Analytica și senzaționalismul cu care e prezentată campania Vote Leave (pro-Brexit, n.r.) sunt exagerate. Erau foarte buni la realizarea profilelor, asta e cheia. Dar între timp există și căi legale de a ajunge la aceleași informații. Nu trebuie să le mai furăm de pe un stick USB”.
Kreysler a primit și o ofertă detaliată de preț din partea agenției: sprijinul pentru obținerea unui loc în coaliția de guvernare ar fi costat ceva mai mult de 815.000 de euro.
Strategiile propuse de agenții au rămas la nivel de ofertă, iar acestea nu au răspuns la întrebările pe care Kreysler le-a adresat în urma anchetei, în calitate de jurnalist.
Documentarul nu prezintă dovezi concrete de practici de promovare ilegale din campania electorală în desfășurare, dar trage un important semnal de alarmă asupra „zonei gri” în care astfel de afaceri activează.
Transparența lipsește și în Germania, și în România
„Numele agențiilor s-au schimbat, dar afacerea nereglementată și lipsită de transparență cu influențarea online a opiniei publice a crescut, mai degrabă, de la ultimul scandal” este concluzia jurnalistului.
În Germania, observă el într-un interviu radio recent, nu se poate cunoaște cu siguranță dacă un partid lucrează cu astfel de agenții. Transparența lipsește, pentru că nu există reguli clare pentru partide, iar agențiile nu sunt obligate să declare pentru cine fac campanii.
Iar asta în ciuda faptului că au existat, în trecut, exemple de astfel de colaborări, cum ar fi „cazul agenției Goal AG, care a sprijinit masiv AfD și e și implicată într-un scandal legat de donații; precum și cel al Harris Media, o agenție americană care a lucrat tot pentru AfD”.
Mesajele instigatoare și manipulatoare circulă chiar și în prezentul an electoral. Într-unul dintre ele „sunt puse unele lângă altele costurile pentru adăpostirea refugiaților și ajutoarele pentru victimele inundațiilor dintr-un an care nu s-a încheiat încă. Or, asta e pură dezinformare”, comentează Kreysler. Un alt exemplu e informația că o politiciană importantă ar avea de gând să interzică animalele de companie.
Nici în România, unde partidele politice au cheltuit în ultima campanie electorală mai mulți bani pentru promovarea online decât prin orice altă cale, nu există reglementări care să garanteze transparența.
„Avem nevoie de un «Firewall» pentru democrație”
În luna mai a acestui an, mai multe organizații au cerut partidelor politice din Germania să construiască un „firewall pentru democrație”, angajându-se voluntar, în lipsa unor reglementări legislative, să respecte un „codex” al campaniilor online, cu patru reguli de bază.
„Campania electorală pentru alegerile parlamentare nu a fost niciodată atât de digitală: în timpul pandemiei, opiniile se formează aproape exclusiv în mediul online. Dar legislația a rămas în urma acestor transformări”, au avertizat ele.
La momentul lansării apelului, doar Verzii făcuseră public un astfel de angajament propriu. Le-au urmat SPD, CDU, FDP și Die Linke, tot cu angajamente proprii. Un set de reguli comune, asupra cărora să cadă de acord toate aceste partide, lipsește însă. În plus, tehnicile de targeting avansat par să fie în continuare importante pentru ele: „Deși unele dintre angajamentele voluntare abordează tema microtargetingului, formulările sunt suficient de vagi pentru ca, în practică, să nu apară, de fapt, mai multă transparență și mai puțină targetare”.
Pe fondul dezvăluirilor recente care arată că o agenție federală germană a achiziționat și folosește o variantă a softului Pegasus, dar și al repetatelor atacuri cibernetice asupra deputaților germani asociate cu serviciile secrete din Rusia, e posibil ca subiectele legate de privacy și de reglementarea mediului online să revină, pe ultima sută de metri, pe agenda politică electorală.
Între timp, la Berlin, Martin Sonneborn spune că sfaturile venite din partea specialiștilor pentru campania partidului său l-au surprins. Și că va trebui în orice caz să verifice mai întâi în Biroul Executiv dacă există o majoritate pentru poziționarea ca „AfD Light”.