Probabil că le-a crăpat obrazul. În mod cert, am observat că l-au sunat. Poate că i-au spus ceva gen (speculez): „domnu președinte, este posibil să vină cineva și să spună pe nedrept că sunteți cam jumătate de semidoct din punct de vedere economic, și asta ne afectează și pe noi, cei care vă medităm, mai ales că ne-ați reconfirmat mandatele. Deci, reformulați povestea aia cu salariul minim“. 

Zis și făcut! Ar fi întrebat apoi candidatul la Președinția României: așa e bine?. E perfect, domnule premier! Să trăiți, că ne trebuiți!

Moment în care meditatorilor ar fi trebuit să le crape și al doilea obraz. Și tot de rușine. De data asta, de rușinea lor. De ce?

Mai înainte, un pic de terminologie: analfabetul este, potrivit definiției, o persoană care nu știe să scrie și nici citească. Întrucât domnul Ciolacu scrie pe pereții rețelelor sociale, rămâne să evaluăm dacă știe și să citească, și, într-o cheie mai largă, dacă înțelege ceea ce știe să citească. Altfel, o dăm în alte din alea, și anume în analfabetism funcțional: știe să citească, dar nu înțelege și punct.

Nu știu ce este mai grav atunci când ești pus în orice funcție înaltă din statul român, cu o economie care derapează în fiecare zi. Analfabetismul funcțional sau analfabetismul economic? Noi, economiștii, lucrăm cu ipoteze. Iar ipoteza de la care pornesc atunci când analizez dacă înțelege ce scrie, este aceea că domnul Ciolacu nu este analfabet economic.

Testarea ipotezei: Declarația, rectificarea declarației și rezultatul final.

Testez ipoteza pornind de la declarația de miercuri, 16 octombrie 2024. Ora 17.35.

În doar câteva rânduri domnul Ciolacu inventează nici mai mult nici mai puțin decât salariul minim european, invocând și o Directivă în acest sens. O Directivă există, dar parcurgând-o, realizezi că domnul Ciolacu ar ști de ea, a citit-om dar nu înțelege ce scrie în ea:

„Intrăm pe traseul salariului minim european! Respectăm directiva europeană care arată că această valoare trebuie să se încadreze între 47 și 52 la sută din salariul minim european (România va fi la 47%)“ , zice premierul.

Ooops! Nu există nicio Directivă europeană care să spună că salariul minim dintr-un stat european „trebuie să se încadreze între 47 și 52% din salariul minim european“. Din două motive: salariul minim „european“, nu există, încadrarea salariului minim dintr-un stat european între 47% și 52% din acel nivel, ar anula conceptul. Că ar mai apărea un salariul minim european…

Iar singura Directivă – 2041/2022 – este, așa cum îi spune și numele, cea privind „salariile minime adecvate în Uniunea Europeană“. Dacă ar fi înțeles ce scrie…

În fapt, Directiva reală (de adecvare a salariilor minime, în fiecare țară), nu face referire la un anumit nivel al salariului minim care ar trebui să fie același la nivel european, cum născocește domnul Ciolacu. Nici nu poate, pentru că în Uniunea Europeană salariile minime variază între 477 de euro în Bulgaria și 2.571 de euro în Luxemburg, iar în România nivelul actual este de 3.700 de lei brut, deci 740 de euro. 

Așadar, analiza primei declarații a premierului, din păcate, nu ne permite să infirmăm ipoteza cum că domnul Ciolacu nu este analfabet economic.

Din lac în puț

Ring, ring, sună telefonul premierului, după ce probabil unul dintre meditatori s-a sesizat privind doar cea de-a doua fractură de logică: dacă vii cu ceva mult mai mic la ceva care este deja la cel mai mic nivel (minim), lucrurile nu se pupă – nu mai există ceea ce ai inventat și anume „salariul minim european“.

Drept urmare, 78 de minute mai târziu, la ora 18.53, tot pe peretele rețelei sociale (foto 2), premierul revine și zice, înlocuind practic raportarea la salariul minim european care nu există cu o raportare la salariul mediu european, care, de asemenea, nu există: 

„Respectăm directiva europeană care arată că această valoare trebuie să se încadreze între 47 și 52% din salariul mediu european“. 

Oops din nou. Nici salariul mediu european nu există, și nici o directivă care „să arate că salariul minim dintr-un stat membru trebuie aliniat la salariul mediu european“.

Din nou, din păcate, și declarația prin care a revenit asupra anunțului, nu ne permite să infirmăm ipoteza și anume că premierul României nu ar fi analfabet economic (știe să citească, dar nu înțelege ce citește).

În fapt, ce spune Directiva privind salariile minime adecvate? Pe scurt, spune că în toate statele Uniunii Europene care au un salariu minim stabilit prin lege, acesta trebuie legat transparent și predictibil de câștigul salarial mediu brut din țara respectivă, și nu de vreun nivel inventat de „salariu minim european“ sau „salariu mediu european“. Directiva oferă și un nivel indicativ (50% din câștigul salarial mediu brut al țării respective).

Adică, potrivit Directivei, salariul minim din România trebuie să tindă către salariul mediu brut din România. 

Concluziv, ambele declarații privind salariul minim „european“ și salariul mediu „european“ nu ne permit oricât de toleranți am fi, să infirmăm ipoteza cum că premierul României nu ar fi analfabet economic. O dată infirmată, trageți dumneavoastră concluzia.

Și acum, la calcule:

Dacă ipoteza ar fi fost confirmată (și nu e), mesajul domnului premier ar trebui să ne bage în sperieți, arată calculele, pentru că ne-ar transmite că în 2025 ne așteaptă recesiune și înghețare a salariilor. 

Conform transpunerii Directivei, salariul minim din România pentru 2025 trebuie să tindă spre 50% din câștigul salarial mediu brut prognozat tot pentru anul 2025. Ooops din nou.

Cele mai recente date ne arată că în luna august 2024, câștigul salarial mediu brut pe economie a fost de 8.544 de lei. Raportăm cifra anunțată de premier ca salariu minim brut pentru 2025 (4.050 de lei) la această valoare (alta nu avem) și observăm că suma anunțată reprezintă 47,9% din salariul mediu brut actual. Prin urmare, domnul Ciolacu ne transmite că în anul 2025 îngheață efectiv salariul mediu brut din România, întrucât nu se întrevede vreo dinamică față de nivelul din august 2024. Din fericire, am extras deja concluzia că premierul României nu știe ce vorbește.

Ce ne mai spun calculele, dacă salariul minim brut se majorează de la 3.700 de lei (în prezent, nivel valabil de la 1 iulie 2024) până la 4.050 de lei (nivel valabil pentru tot anul 2025)?

Ne spun așa: în prezent, netul pentru un angajat cu salariul minim brut (sunt aproape un milion în România) este de 2.363 de lei. La anunțarea noului nivel de salariu brut, calculele făcute publice au arătat că netul ar urca în 2025 la 2.430 de lei. Adică „parcursul european” invocat de premier, arată că fiecare dintre cei un milion de angajați cu salariul minim pe economie, ar câștiga în plus, în fiecare lună, câte 67 de lei net, de unde se desprinde și primul filon de creștere asumat clar, cu surse de finanțare (majorarea salariului minim pentru după alegeri:

Programul economic „primul pantof

Nu pot să iau vreo referință mai bună decât prețul perechii de pantofi purtați de domnul Ciolacu, atunci când vorbește de bunăstarea românilor cu salariul minim pe economie: 750 de euro perechea (3.750 de lei), respectiv 375 de euro doar stângul (1.875 de lei).

Ar trebui 28 de luni pentru un angajat cu salariul minim, din majorarea lunară anunțată de 67 de lei, să strângă bani de un pantof ca al premierului. Pentru o pereche, ar trebui aproape 57 de luni, adică foarte aproape de mandatul de 60 de luni pe care domnul Ciolacu îl vizează ca președinte al României. Prin urmare, concluzionez că majorarea salariului minim pe economie promisă de la 1 ianuarie 2025 de domnul Ciolacu va asigura, pe durata întregului său mandat, sursa de finanțare pentru populație de a-și cumpăra o pereche de pantofi ca ai lui. Altă promisiune electorală care să includă sursele de finanțare și prin urmare, care să fie credibilă, nu am găsit în platforma lui program, recent lansată.

Desigur, se mai spune prin platformă ceva de sume absorbite din PNRR (în timp ce României îi sunt tăiate fonduri din PNRR). Nu știu de ce, dar mie îmi pare că principala absorbție sigură din PNRR este destinată nepoților cu firme de dulap. Restul? Restul, corecții. Bani care trebuie dați înapoi.

Și întrucât absorbția fondurile UE (cu excepția nepoților) pare să devină mizerabilă, corecțiile ar urma să fie plătite tot de la buget. Așa că, aici apare și singura critică majoră a programului economic „primul pantof”, anunțat așa, mai pe ocolite: mulți români, în loc să se dea cu pantofi ca ai domnului Ciolacu și urmare a modului în care înțelege economia (ipoteza că nu e analfabet economic a fost infirmată) și a modului în care acționează, s-ar putea să ajungă nu în pantofii domnului Ciolacu ci, vorba lui Toma Caragiu, să umble ca în romanul lui Zaharia Stancu: desculți.

Foto: Facebook

Urmărește-ne pe Google News