Atât de nimic, încât acestă poveste, aparent banală la început, a devenit, rapid, radiografia cruntă a unui stat corupt, incompetent și dezinteresat în a-și apăra cetățenii. Tânăra se numește Alexandra Măceșanu, iar povestea dramatică a ajuns să poarte numele de „Cazul Caracal“.
E atâta bâlbâială la autoritățile române, încât am căpătat convingerea că statul, în integritatea sa, are urgentă nevoie de un logoped. Înainte de orice.
Singurul care nu s-a bâlbâit vreo clipă în toată această poveste a fost, de la început, Alexandru Cumpănașu.
Cumpănașu este, de foarte multă vreme, un om extrem de apropiat
de anumite instituții ale statului român. Îndeosebi de Ministerul de Interne. A
primit finanțări serioase din bani publici pentru a frecționa piciorul și limba
de lemn ale birocrației.
Acum, anunțând mai întâi pe surse că este unchi al Alexandrei,
s-a urcat rapid și pe alocuri jenant pe valul de indignare, începând să pozeze
în erou anti-sistem.
A bombardat, zi de zi, presa cu informații, păreri și injurii. A intervenit live la toate televiziunile care îi solicitau asta. Sau cărora le solicita el însuși asta. A pus stăpânire pe comunicarea dintre familia Alexandrei și presă, a devenit presiunea numărul una la adresa autorităților.
Și, totuși, ziariștii știu că relația sa de rudenie cu Alexandra
este dacă nu una imaginară, măcar una precară. Omul pur și simplu nu o cunoștea
pe fată. Sunt rude destul de îndepărtate. Nu există dovezi că ar fi trecut
vreodată prin Dobrosloveni, de vreun 15 septembrie, ca să-i ducă Alexandrei un
cadou de ziua ei.
Și, totuși, și-a însușit, sub ochii uimiți ai tuturor, rolul de rudă îndurerată și indignată.
A început să arunce cu acuzații înspre foștii săi parteneri de afaceri, oamenii din Interne și din sistemul judiciar.
Brusc, din pușculița generalilor, a devenit răzbunătorul numărul unu, omul antisistem, justițiarul.
A ajuns să someze autoritățile statului, iar acestea, în mod inexplicabil, i-au și dat apă la moară. A inventat povești pe care le-a prezentat drept adevăr absolut, a tras după el o mulțime de prostovani vânători de senzațional.
A ajuns, în ultimele zile, să ceară protecție de la Ministerul de Interne, pentru că ar primi, chipurile, amenințări de la sistem.
S-a lansat ipoteza că, de fapt ar vrea să candideze la prezidențiale. A fost întrebat și a negat cu vehemență. A spus, răspicat, că el nu este un jeg uman care să profite de această dramă pentru a-și face imagine.
Ei bine, joi a anunțat că va candida la prezidențiale și că a
demarat, deja acțiunea de strângere de semnături.
După toate aceste chestii, locul lui Alexandru Cumpănașu nu este pe vreun buletin de vot, ci în cârligul unei undițe.
Cică mușcă fitofagul la vierme în perioada asta…