Privatizare, terapie de șoc și spectrul extremismului: de la Republica de la Weimar la Viktor Orbán

Într-o lume marcată de inegalități crescânde și instabilitate politică, paralelismul dintre Republica de la Weimar (Germania) și țările postsocialiste devine un cadru esențial pentru înțelegerea degradării democrației participative în Europa de Est.

Weimarizarea estului: recesiunea transformațională și consecințele ei

În analiza sa din 1992, Transformational Recession: A General Phenomenon Examined Through the Example of Hungarys Development (Recesiunea transformațională: un fenomen general analizat prin exemplul dezvoltării Ungariei), János Kornai a anticipat cu luciditate efectele terapiei de șoc și ale privatizărilor în masă din Ungaria postsocialistă în particular, ale societăților est-europene în general. 

El a folosit termenul „Weimarization” pentru a descrie procesul prin care șomajul în masă, hiperinflația și prăbușirea statului social alimentează resentimente populare, creând un „sol fertil pentru demagogie și lideri autoritari”. Kornai a avertizat că, la fel ca în Germania anilor ‘30, dezamăgirea față de instituțiile democratice – produsă de sărăcire și inechitate – va deschide calea către extremism.

Recomandări

„Nașul AI” Geoffrey Hinton avertizează că inteligența artificială ar putea prelua controlul de la oameni: „Nu au înțeles ce urmează”

Citând explicit cazul Ungariei, Kornai a subliniat că „sacrificiile economice excesive” impuse de tranziția bruscă la capitalism nu sunt doar o problemă tehnică, ci și una profund politică. Deceniul ‘90 a transformat fostele elite comuniste în oligarhi, iar cetățenii obișnuiți în victime ale unei „revoluții pasive”, în care democrația a devenit sinonimă cu corupția și lipsa de perspective. Nu întâmplător, într-un articol din 2014, Kristen R. Ghodsee remarcă în Tale of „Two Totalitarianisms”: The Crisis of Capitalism and the Historical Memory of Communism (Povestea celor două totalitarisme: criza capitalismului și memoria istorică a comunismului), apărut în jurnalul academic History of the Present: A Journal of Critical History, că „Kornai în 1992 a prezis, în esență, ascensiunea lui Viktor Orbán” – liderul care a instrumentat resentimentele postcomuniste pentru a consolida un regim iliberal. (Ghodsee face o splendidă incursiune în istoria economică a postcomunismului est-european  în The Gaslighting of Eastern Europe, o prezentare din 2024.)

Alegerea occidentală: între extrema dreaptă și „riscul” stângii

Ghodsee evidențiază dilema Occidentului în fața instabilității generate de criza financiară globală. Luând ca exemple Grecia și Ucraina, ea arată că „alegerea dintre extrema dreaptă și extrema stângă” devine un calcul cinic al intereselor geopolitice. Dacă Occidentul percepe ambele curente ca „la fel de malefice”, Ghodsee subliniază că eliberarea de scrupule morale permite alegerea opțiunii care servește mai bine pragmatismului economic – chiar dacă aceasta înseamnă „instituționalizarea xenofobiei naționaliste”. Teza „dublului genocid” (echivalarea morală a comunismului cu fascismul) și promovarea discursului „victimelor comunismului” nu doar delegitimează orice alternativă de stânga, ci normalizează neofascismul ca fiind răul cel mai mic.

Recomandări

Un bărbat reclamat acum șase ani pentru agresarea sexuală a unui minor a fost plasat sub control judiciar: „Minunea lui Dumnezeu!”

Istoria Republicii de la Weimar (Germania) nu este doar o paralelă, ci și un avertisment. Crizele economice, dacă sunt gestionate prin austeritate și negare a drepturilor sociale, reproduc dinamici cunoscute. Kornai și Ghodsee ne reamintesc că „dezamăgirea” cetățenilor postcomuniști nu este un accident, ci rezultatul unor politice deliberate.

În contextul actual, unde partide precum autoritarist-suveraniste îmbină retorica naționalistă cu atacuri la adresa statului de drept, analiza acestor autori devine un instrument critic. La finalul articolului Tale of „Two Totalitarianisms”, articol scris în 2014, Kristen R. Ghodsee scrie în concluzii cam ce urma să se întâmple în lumea post-2014. 

„Pe măsură ce în Ucraina izbucnesc violențele, este doar o chestiune de timp până când Occidentul va fi pus în fața unei alegeri radicale: să sprijine extrema dreaptă sau extrema stângă în țări destabilizate de criza financiară globală… Dacă ambele părți ale acestui spectru politic sunt considerate la fel de malefice, nu vor exista scrupule morale în a alege latura care servește mai bine interesele politico-economice occidentale, chiar dacă aceasta presupune instituționalizarea unei noi xenofobii naționaliste… Teza «dublului genocid» și promovarea discursului «victimelor comunismului» nu urmăresc doar împiedicarea revenirii politicilor de stânga. Ele pot fi folosite și pentru a justifica acceptarea neofascismului”.

Recomandări

O mașină a intrat în mulțime, sunt mai mulți morți și răniți, la un festival stradal din Vancouver

Referințe:

Ghodsee, K. R. (2014). Tale of “Two Totalitarianisms”: The Crisis of Capitalism and the Historical Memory of Communism. History of the Present: A Journal of Critical History, 4(2): pp.115-142.

Ghodsee, K. R. (2024). The Gaslighting of Eastern Europe.

Kornai, J. (1994). Transformational Recession: A General Phenomenon Examined Through the Example of Hungarys Development.

Foto: Hepta

Urmărește-ne pe Google News