Problema era „Moara cu noroc”! Declar deschisă noua etapă de părerologie despre învățământ

Așadar, domnul Adrian Câciu, ministrul proiectelor europene, a ieșit în public și a băgat placa digitalizării, cât de digitalizați sunt copiii și cât de „analogic” sau primitiv e sistemul românesc de învățământ. Spune Câciu: „Nu vă supăraţi, cu tot respectul, trebuie să îi ducem să citească, dar haideţi să o facem în mod atractiv. Nu poţi să-i ceri Moara cu noroc a lui Slavici de pe carte, când el toată ziua stă cu ochii în tabletă, în digital. Ori transformăm din perspectiva asta educaţia într-un mod reformator, cu ochii la viitor, ori o să fim într-o struţo-cămilă”.

Care e partea greșită în afirmație? Aceea că școala ar trebui să pregătească un fel de cetățeni hiperdigitalizați. Școala e prin definiție lentă, un sistem greoi, nu se poate roti după fiecare transformare tehnologică decât în nișe bine stabilite. Școala însă mai spune ceva, puțin mai prețios: există lucruri dincolo de revoluții industriale și tehnologice, de acolo, din zona aia, înveți și foarte multe lucruri greu cuantificabile.

Dacă mă uit în urmă, toți profesorii mei la care am ținut mi-au rămas în minte pentru mult mai multe lucruri decât disciplina în sine. Proful de mate știa să prezinte public orice într-un mod unic, profa de fizică știa să pună în scenă o adevărată poveste când demonstra câte o problemă, profa de chimie știa să pună câte o frână brusc și să vorbească despre o carte sau un film. Chiar și în interiorul disciplinei nu poate fi totul digitalizat: unul din jocurile mele favorite e să constatăm, eu și elevii mei, ce aiurea face rezumate Chat GPT uneori.

Recomandări

Via Transilvanica, descrisă de călătorii care au străbătut integral traseul de 1.400 de kilometri: „Vei afla poate că ești mai puternic decât credeai”

Apoi, culmea, tot păreriștii care se cred în pas cu vremurile și cu religiile dezvoltării personale uită o chestie foarte simplă: digitalizarea uniformizează, adică toți visați la „think outside the box” și apoi băgați pregătiri cu chintalul în copii, ca să-i transformați în niște soldăței cu puțină personalitate și capacitate de memorare. Să digitalizezi și să reglementezi excesiv înseamnă inside the box, nu outside, conformist, nu nonconformist.

Câciu are și o parte ok în afirmație, probabil a atins-o într-un mod inconștient. Pentru că, dacă era conștient, făcea ceva din poziția de ministru. Toată lumea se ia de scriitori canonici, de Slavici, de Rebreanu etc. Eu, la clasa a X-a, am ore speciale și de analiză digitală cantitativă a unor romane. Cu un program de la Stanford, accesibil publicului larg, dar cu forme piratate de text ale respectivilor autori români! De ce? Pentru că nimeni dintre marii cititori care s-au perindat prin guvernele ultimilor 20 de ani nu s-a gândit că bagă bani în tablete, în materiale scumpe (care oricum se uzează imediat), dar nu bagă infinit mai puțin bani într-o trupă de specialiști care să aducă în format digital texte clasice. Beneficiile ar fi foarte mari – cuvinte explicate instant, conexiuni rapide, cine a citit o carte electronică vreodată știe.

Recomandări

Industria auto, noua fabrică de șomeri a Europei. „Mai mulți producători se luptă pentru o plăcintă mai mică”

Și, uite așa, am cumpărat câteva mii de hectare de tablete de toate mărimile și nu avem un corpus de 10 poeme din Eminescu editate ca lumea digital. Păi, tablele digitale or fi fiind făcute numai pentru powerpointuri și filmulețe pe YouTube?

Ca să nu mai zic că, din experiența mea de profesor, mai pot întreba și altele: ați făcut de la guvern program de remediere pentru elevi; foarte bine!, dar de ce trebuie să consumăm un vagon de hârtie pentru 4 ore amărâte pe săptămână? Păi, nu era vorba că vă digitalizați? La fel, pentru Câciu: dacă domnia sa e atât de digital, cum de industria proiectelor europene e cea mai nesuferit birocrată, hârțogăroasă (da, nu există, dar ai voie să te joci și de-a cuvintele câteodată), opacă etc.

Una dintre cele mai perverse urmări ale formalizării excesive a evaluării, tot un soi de obsesie a „digitalilor”, este că am văzut deja detașamente de copii isteți care știu să-și facă un discurs de argumentare a opiniei cât să ia punctajul maxim, numai că uită să și pună opinia propriu-zisă. Știu să fie niște ChatGPT umanoizi, fără nicio idee, doar formă. Sunteți siguri că asta vrem?

La cum arată sondajele cu cititul în România, dacă nu citești în adolescență, n-o să citești niciodată. De ce oare țările în care au fugit românii cu milioanele au rată dublă la citit? Probabil de proaste ce sunt. N-au francezii și germanii tablete? De ce într-o librărie din Franța vezi mai mulți adolescenți decât în România, că doar au și ăia telefoane. Tocmai pentru că cititul e o condiție și pentru reușită, dar e și încurajat conținutul, nu doar forme goale, c-or fi ele digitale sau nu.

Recomandări

Asistenții maternali, condiție nouă pentru a putea activa. Dramele pe care le poate naște modificarea: „Ne gândim la interesul superior al copilului”

În fine, ultima chestie. Lăsați-l, bre, pe Slavici în pace. A fost un om incomod, statul nostru l-a tot ținut prin pușcării pentru că nu era de acord cu una sau cu alta (da, inclusiv cu Unirea n-a fost de acord și avea argumentele lui). Acum vreți să-l scoateți și din lista de lecturi. Ba eu zic că fix de din ăștia care au suferit pentru opiniile lor avem nevoie. Să știți că manualele au autori care ar fi instant blocați de rețele, dați în judecată. Unii au mai și trecut prin pușcărie la un moment dat pentru credințele lor. Ușor cu digitalizarea pe scări, că asta îți taie macaroana expresiei fără ca măcar să-ți mai dea o celulă în pușcărie unde să-ți scrii ultimele texte, cum a făcut-o bietul Slavici.

Foto: Hepta

Urmărește-ne pe Google News