Față de alegerile de anul trecut, când Andrei Năstase a
câștigat Primăria de la Chișinău, dar Guvernul condus de Partidul Democrat din
Moldova (PDM) – al oligarhului fugar Vladimir Plahotniuc  – a invalidat alegerile invocând motive
procedurale, proeuropenii  se află pe o
tendință descrescătoare, la mare distanță de socialiști.

Luptele surde
politice lasă loc deschis socialiștilor, din ce în ce mai influenți

Alegerile din 20 octombrie constituie primul test electoral
după venirea la guvernare a coaliţiei dintre Partidul Socialiștilor și Blocul
ACUM (PAS – Partidul Acțiune și Solidaritate plus PPDA – Partidul Platforma “Demnitate
și Adevăr”), cu intenția declarată de a “dezoligarhiza” țara.

Datele Comisiei Electorale Centrale de la Chișinău mai arată
că pe locul trei, cu peste 10% din voturi, s-a situat fostul primar Dorin
Chirtoacă, liderul Partidului Liberal. El este urmat, cu aproape 5%, de
deputatul Octavian Țîcu, ieșit din Blocul ACUM înainte de alegeri. Prezența la
vot în capitala Republicii Moldova a fost de 36%.

Republica Moldova rămâne un teren politic predilect jocurilor de culise. Fărâmițarea formațiunilor politice și mărunțirea electoratelor fac ca rezultatul alegerilor să nu ducă direct la o limpezire a opțiunilor electorale, deoarece partidele câștigătoare au mereu nevoie de alianțe, înțelegeri și compromisuri pentru a-și asigura o majoritate.

Fiind vorba de alegeri locale, lupta pentru majorități în
consiliile locale este una la fel de întortocheată, precum este formarea unui
guvern la Chișinău. În ultima poveste, șase luni au fost necesare pentru
degajarea unei înțelegeri asistate internațional, care să ducă la constituirea
unui cabinet struțo-cămilă, cu PSRM și Blocul ACUM, împreună, la cârma țării.

Contextul preelectoral al alegerilor locale generale din 20
octombrie a fost marcat de conjunctura specifică ce reiese din înțelegerea
politică temporară, încheiată între Partidul Socialiștilor din Republica
Moldova (PSRM) și Blocul politic “ACUM Platforma DA și PAS”, cu scopul
dezoligarhizării statului. Declarația din 8 iunie 2019 – primul document
oficial adoptat de coaliția parlamentară de conjunctură –  conchide că Republica Moldova este un stat
captiv, cu mari probleme în funcționarea sa constituțională.

Primul ministru al Republicii Moldova, Maia Sandu (R), și-a dat votul la o secție de votare în timpul alegerilor locale de la Chisinău, Moldova, 20 octombrie 2019. Foto

Eforturile imediate ale acestei înțelegeri între forțele de
stânga și de dreapta ale spectrului politic au pus-o pe Maia Sandu, premierul
în exercițiu al Republicii Moldova, în situația de a curăța instituțiile
considerate captive de șefi numiți prin influența directă a lui Vladimir
Plahotniuc. Printre autoritățile enumerate ca fiind lipsite de credibilitate a
fost nominalizată inclusiv Comisia Electorală Centrală (CEC). Ca urmare, în
vara acestui an, a avut loc un șir de schimbări ale componenței și conducerii
instituției, după ce președintele și vicepreședintele CEC și-au dat demisia.

Noua majoritate parlamentară a amendat și cadrul legal
pentru desfășurarea scrutinelor electorale și a restabilit sistemul
proporțional pentru alegerea Parlamentului. Modificările au afectat toate
procedurile electorale, inclusiv pe cele de la nivelul alegerilor locale.

După fuga lui
Plahotniuc, PDM se face praf și pulbere

Odată cu fuga din țară a lui Plahotniuc, PDM, fostul său
partid, a intrat într-un proces de dezintegrare. Procuratura Generală a
anunțat, pe 5 august 2019, că a început urmărirea penală asupra formațiunii,
sub acuzația de uzurpare a puterii de stat. Aflat sub presiune, PDM a acuzat
PSRM-ACUM că aduce atacuri nefondate la adresa formațiunii.

Nemulțumirea democraților – astăzi principala forță de
opoziție parlamentară – a constat în faptul că Procuratura Generală a
intenționat să investigheze circumstanțele instaurării “dualității puterii de
stat”, în perioada 8-14 iunie 2019.

La vremea respectivă, cabinetul Pavel Filip a refuzat transmiterea
prerogativelor către Guvernul Maiei Sandu, nou-constituit, învestit la data de
8 iunie 2019. PDM insista atunci pentru alegeri parlamentare anticipate, care
urmau să aibă loc la data de 6 septembrie 2019. În acest scop, PDM ar fi
influențat un șir de decizii ale Curții Constituționale (CC), dintre care prima
a fost declararea neconstituționalității Decretului șefului statului din 8
iunie 2019 privind desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru al
Republicii Moldova. Pe 14 iunie 2019, PDM și-a anunțat retragerea de la
guvernare. Vladimir Plahotniuc, liderul formațiunii, a părăsit țara. Acum, partidul
trece printr-o perioadă de dezorientare.

A urmat plecarea masivă a primarilor din rândurile PDM către
alte partide, în special spre cele care au constituit coaliția majoritară –
PSRM și Blocul ACUM. Au părăsit partidul 134 de primari, care fie au revenit la
afilierea politică din 2015, fie au aderat la alte partide.

Turul al doilea va avea loc pe 3 noiembrie. Foto EPA

Trebuie spus că exodul, fuga primarilor din PDM, s-a produs în
oglindă, după ce în anii 2015–2018 a avut loc un fenomen invers, de o amploare
fără precedent în istoria Republicii Moldova. În perioada menționată, s-a
înregistrat o migrație uluitoare a primarilor către PDM, aflat la guvernare și
condus de omnipotentul Vladimir Plahotniuc.

Fenomenul, absolut scandalos, s-a datorat unor presiuni
masive ale partidului de guvernământ, dar și ale instituțiilor juridice
aservite, și a produs un curent colosal de reorientare politică forțată. Peste
jumătate dintre primarii din Republica Moldova și-au schimbat afilierea
politică. Între anii 2015-2018, cel puțin 463 de primari aleși, dintre cei 858,
și-au schimbat afilierea politică, s-au încolonat în ”pușcăria de aur” PDM.

Turul al doilea al alegerilor locale din Republica Moldova
va avea loc pe 3 noiembrie.

Cu un Dorin Chirtoacă epuizat, după acuzațiile de corupție
care i s-au adus, și aflat încă în proceduri de cercetare penală, posibilitatea
ca Partidul Liberal să crească și să ajute semnificativ Blocul ACUM este
incertă.

Turul al doilea va da posibilitatea forțelor proeuropene să
facă un ultim efort de legitimare în fața propriului electorat.

Cu o prezență la vot de 36,05%, cu 6 procente mai mică decât
media națională, șansele proeuropenilor sunt 
modeste.

Istoria proeuropeană a Republicii Moldova trece, din nou,
prin suișuri și coborâșuri.

 
 

Urmărește-ne pe Google News