Profesoară de la Colegiul Gheorghe Lazăr, 6 puncte în care explică de ce nu intră marți în clasă: „Ce mai vrem? De ce nu ne oprim?”

Greva nu e despre salarii, e despre faptul că sistemul se prăbușește sub mizeria salariilor.

Anda-Irina Sturza, profesoară:

În urma celui de-al doilea protest de mare amploare al profesorilor, din data de 30 mai 2023, au avut loc noi negocieri între guvern și federațiile sindicale. 

Ce au cerut sindicatele?

Noi am fost informați că sindicatele au cerut o mărire imediată a salariilor cu 25% sau cu 2.000 de lei brut pentru toată lumea: personal didactic și nedidactic, precum și renunțarea la eșalonare în acordarea viitoarelor creșteri salariale, promise din 2024.

Sindicatele au mai cerut emiterea unei ordonanțe de urgență care să garanteze că în viitoarea lege a salarizării salariul profesorului debutant va fi egal cu salariul mediu brut pe economie.

Ce a spus guvernul și de ce am zis „Nu”

La aceasta guvernul a venit cu ideea că va acorda o creștere de 1.000 de lei brut, adică 585 net, iar pentru nedidactic, 400 de lei brut. Oamenii, profesorii din București și din teritoriu, au răspuns „Nu”. Eu am răspuns „Nu”. 

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Este a treia oară când ni se face o ofertă ce nu reflectă cererile noastre, asta în timp ce altor categorii de bugetari li s-a răspuns imediat și li s-au acordat creșteri salariale fără probleme, chiar în această perioadă. 

În schimb, în mod ironic clasa politică afirmă că „Educația este o prioritate”. Dar asta nu se reflectă în fapte. Noi constatăm pe pielea noastră că educația este pe ultimul loc. 

Cum am înțeles noi mesajul lui Klaus Iohannis și al lui Nicolae Ciucă

Am participat la ambele proteste și am cerut insistent să ne fie auzite vocile. Răspunsul guvernului a fost un pumn în gură. O ordonanță de urgență băgată pe gât, cu suma de 585 de lei creștere netă. 

Apoi au urmat mesajele publice pe care le-am perceput ca jignitoare ale domnului președinte Iohannis și ale domnului premier Ciucă, care insistau pe faptul că, gata, am primit tot ce am cerut, să revenim „în liniște” la școală și cum de „îndrăznim” să periclităm examenele! 

Doar că noi nu am primit ce am cerut. Dimpotrivă, am primit ce am refuzat: adică o sumă mică, pe care în urma mișcărilor de stradă guvernul a acceptat să nu o mai ofere sub formă de vouchere sau de prime, ci ca parte din salariu. 

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Iar acum li se pare guvernanților că deja au făcut mult pentru noi! 

Nu credem în promisiuni, pentru că nu s-au respectat nici legile

Am mai primit și o prezentare a viitoarei grile de salarizare, care intră în vigoare din 2024 și care prevede creșteri salariale eșalonate pe trei ani. Dar noi, profesorii greviști din țara aceasta, nu credem în aceste promisiuni. 

• Am văzut 6% din PIB alocat Educației, deși este în lege? Avem 3,2% din PIB acum. Mai puțin decât India și unele țări din Africa (precum Lesotho – în 2021 această țară din Africa dădea 7,66% din PIB pentru Educație, Niger sau Mozambic). 
• Creșterile salariale de 50% prevăzute în legile din timpul guvernărilor trecute le-am văzut pe undeva? Întrebări retorice! 

Din punctul de vedere al tuturor profesorilor greviști din țară a vehicula sume mărite despre viitoare salarii pe care urmează să le primim eșalonat în următorii trei ani reprezintă doar un mod de a vinde blana ursului din pădure. 

Între timp, realitatea este că există doar o creștere de 585 de lei net și că proiectul OUG a fost respins de federațiile sindicale, încă de dinainte de a fi adoptat. 

De asemenea, conform informării primite de la federațiile sindicale în data de 3 iunie 2023, reiese că: „cea mai importantă solicitare și anume majorarea salariilor personalului din învățământ, prin noua lege a salarizării, plecând de la principiul «salariul profesorului debutant să fie cel puțin egal cu salariul mediu brut pe economie, iar salarizarea întregului personal didactic de predare să se realizeze în mod progresiv, în raport de funcție, studii, vechime și grad didactic».

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Dar Guvernul României nu a acceptat ca acest principiu să fie articol în corpul Ordonanței, ci în Nota de fundamentare, invocând că nu există temei legal. 

De asemenea, tot în Nota de fundamentare, se precizează că majorările care urmează să se acorde prin noua lege a salarizării vor fi eșalonate pe maximum 3 ani, variantă cu care sindicatele nu au fost de acord, așa cum, în mod incorect, a apărut într-un comunicat dat de Guvernul României în data de 2.06.2023”. De aici nemulțumirile generale ale oamenilor și refuzul de a ieși din grevă.

Să trecem de la ficțiuni la măsuri reale

Personal, eu consider că fără soluții radicale nu va reforma nimeni niciodată  învățământul. Vrem reforme, dar vrem să reformăm fără a avea resursele necesare? Imposibil. 

Este nevoie de o schimbare de paradigmă, este nevoie ca sloganuri precum „Educația este o prioritate” și „România educată” să devină reale, să nu rămână la stadiul de ficțiuni, așa cum sunt acum. 

De ce nu se ia în calcul scutirea de impozite a profesorilor, pe o perioadă de 10 ani, să zicem, din moment ce acest lucru a fost posibil în domeniul IT? Este sau nu este educația o prioritate? 

Pentru că asta este o realitate: salariile profesorilor nu pot atinge un nivel decent, dacă nu sunt mărite mult! Dar guvernul ne-a băgat 585 de lei pe gât acum și ne trimite înapoi la catedre. Administratorii țării mizează pe presiuni externe școlii, dar și interne (cum ar fi grija față de soarta copiilor care dau examene), ca să ieșim din grevă.

De aceea nu ne oprim. Ce ne (mai) dorim?

1. Să intre oameni competenți în sistem, să nu mai fugă tinerii de învățământ. Dar asta presupune un salariu de 4.000 de lei pentru profesorul debutant. 

O selecție reală a tinerilor profesori nu se poate realiza dacă ai de ales între trei debutanți cu 5 la Fizică/Chimie/Filosofie etc. la Titularizare, dintre care unii se mai confruntă eventual și cu instabilitate emoțională. 

Pentru buna pregătire a copiilor noștri, pentru că vedem cum învățământul se degradează an de an, este inacceptabil să mai tolerăm condiția profesorului debutant de azi (2.500 de lei net). 

Acum, cu noua creștere, un debutant ajunge la 3.085 de lei. Sub nivelul coșului minim de consum lunar, care este 3.275 de lei. 

Tinerii absolvenți bine pregătiți ai tuturor facultăților nu mai vin în învățământ. În contextul unei economii de piață liberă se duc către joburi bine plătite. Un procent enorm de profesori urmează a se pensiona în viitorul apropiat. Cine mai vine din urmă, care să fie și bun? 

Din experiență vă zic că nimeni nu sacrifică viața în numele vocației, ci invers, vocația e sacrificată în numele vieții: cunosc zeci de profesori tineri bine pregătiți care au abandonat corabia după 2 sau 3 ani de imposibilitate practică de a trăi așa. 

2. Vrem selecție corectă a oamenilor care ajung la catedră. Să plece toți incompetenții care (ne) pot distruge psihic copiii. 

Dar pentru asta ai nevoie de punctul I. Fără salarii cât de cât decente nu ți se vor prezenta la post decât incompetenții, impostorii sau unele persoane decente care au, eventual, venituri alternative, deci mai puțin timp de investit în ore bine făcute și în grija față de copii. 

Sistemul este suprasaturat de ceva timp încoace de astfel de persoane, incompetente, lucru ce a și dus la deteriorarea statutului profesorului în societate. 

Eu însămi am întâlnit, de multe ori, persoane care au prea puține în comun cu profesoratul. Rar se întâmplă să vină profesori buni pe asemenea salarii mici, neatractive.

3. Vrem legi ale educației elaborate împreună cu noi, în urma unor consultări reale, nu de formă. 

Aceste legi pot să remedieze problemele reale din sistem, nu cele imaginare, ale unor experți ai educației care nu au trecut niciodată pe la catedră. 

4. Vrem cursuri de formare continuă de calitate, o formare reală, asigurată de sistem, nu plătită din buzunarele noastre și așa goale. 

Dar pentru asta e nevoie a se aloca mai mult decât 3,2% din PIB pentru Educație.

5. Vrem să revenim la catedre și să ne facem meseria pe care o iubim, dar nu în calitate de cerșetori, ultimii dintre oameni în societate, mereu sacrificați în fața altor priorități. 

Vrem ca propriii noștri copii, ca elevii noștri, ca viitorii copii ai elevilor noștri să beneficieze de un învățământ de calitate, nu de cadre didactice cu 4 și 5 la Titularizare sau, mai rău, necalificate!

6. Vrem o societate educată, cu resursă umană competitivă pe piața muncii. 

Pentru că altfel nu va mai veni nicio companie multinațională să îți angajeze în România tineri care au învățat matematică și informatică de la profesori de nota 5. Vor merge în India acele companii, pentru că India este deja în competiție cu noi pe această piață, cu diferența că India investește mai mult decât noi în Educație. 

În India însă, a recunoscut-o recent un fost premier al țării într-o conferință la Oxford, „sistemul de învățământ este rezultanta intersecției între legea și organizarea britanică și civilizația milenară indiană”. Iar în India, un număr uriaș de reclame sunt, în continuare, la educație. 

Greva nu e despre salarii, e despre faptul că sistemul se prăbușește sub mizeria salariilor

Nu am pretenția că lista este exhaustivă. Dimpotrivă, lista este deschisă, problemele sunt multe. Acestea nu sunt schimbări care să poată fi realizate printr-o singură acțiune de protest, printr-o singură grevă. Dar sunt transformări care pot debuta  acum, cu o schimbare a paradigmei în care băltește azi învățământul românesc. 

Nu este deloc numai despre salarii, dar semnalul nostru principal acum este că sistemul se prăbușește din cauza mizeriei salariilor, ceea ce este purul fapt. 

Mizeria economică atrage după sine mizeria umană, delăsarea, impostura și corupția. Iar noi, cei care nu ne dorim asta nici pentru noi, nici pentru copii, am ajuns la capătul puterilor. Ne vom pensiona curând în masă sau ne vom reprofila, cei mai tineri. Și apoi putem stinge lumina, dacă nu se iau măsuri radicale acum.  

Eu marți sunt în grevă

Îmi doresc ca sindicatele din învățământ să își urmeze cu seriozitate și de acum încolo rolul pe care singure și l-au asumat – acela de a ne auzi, respecta și apăra interesele. Greva continuă, pentru că noi, oamenii din sistem, sutele de mii, nu am fost suficient auziți. Universitățile s-au solidarizat și ele acum, căci înțeleg gravitatea situației. 

Înțeleg și universitarii, și unii scriitori și mulți jurnaliști care s-au exprimat pe această temă deja, că este vorba despre o criză socială aici, nu doar una a învățământului. Este momentul să ne solidarizăm cu toții, cei cărora ne pasă de viitor. 

Eu marți sunt în grevă. Deci „îndrăznesc”, în ciuda recomandărilor din partea administrației țării. 

Îmi iubesc elevii și nu îmi doresc să pun în pericol examenele nimănui, dar nu pot nici să mă întorc la catedră cu pumnul în gură, pentru 585 de lei net (1.000 de lei brut), când oferta aceasta a fost clar refuzată de noi, prin intermediul sindicatelor ce ne reprezintă.

Îmi doresc o Românie educată în fapt și nu din vorbe.

Urmărește-ne pe Google News