21 comentarii1. Cui ne lăsați copiii?
Părinții, care au și ei joburi, probleme, s-au enervat pe bună dreptate că le-a fost dat programul peste cap. Ce nu înțeleg mulți părinți e că această grevă e și pentru copii: trebuie dați mai mulți bani pe actul de învățare propriu-zis, trebuie dat un buget onorabil pentru actul propriu-zis de educație.
Chiar mi se pare că am uitat exercițiul minim de solidaritate care ne-a scos din sălbăticie pe noi, ăștia de ne pretindem „civilizați”.
Au făcut ăia de la metrou grevă. Le-au sărit toți în cap. Acum și-o fură profesorii. Inteligent, ce să zic: ne vom tot sfâșia între noi, angajații, că doar are cine să se bucure.
2. Elevii pierd „materie”, elevii sunt privați de dreptul la educație
Aici disperarea cea mai mare este legată de clasele a VIII-a și a XII-a și de examenele știute, evaluarea națională și bacalaureat.
Elevii de-a VIII-a și de-a XII-a erau deja pe finalul anului. Practic mai aveau săptămâna asta, apoi urma încă o vacanță cu „punți”, și Rusalii, și 1 iunie și nu mai știu ce. Orice profesor serios a terminat deja treaba. Singura problemă ar fi un plus de recapitulare, sigur.
Dar aici, v-o spun de la firul ierbii, fiecare școală are grijă de elevii săi, și fără să spargă greva. Sunt profesori care au grijă de acești copii și rămânând în grevă, adică, teoretic, neplătiți (sindicatele au anunțat, totuși, că vor fi plătite cu un procent aceste zile).
Vaietele cu „copiii noștri” lăsați de izbeliște înainte de Bac sunt, deci, baliverne – mai priviți o dată Instagramul, e plin de poze de la banchet, pentru ei școala se cam terminase. Iar examenele vor fi date oricum.
3. Comparațiile cu alte joburi
Aceste comparații le-au făcut și sindicaliștii-șefi. Le-o zic de-a aici, ca membru de sindicat simplu (sunt la FSLI): terminați cu văicăreala cum că suntem plătiți ca „paznicul”, ca „măturătorul”, ca „femeia de serviciu”.
Asta nu arată decât că aveți empatie și spirit de sindicalist fix cât un bob de orez. Nu mă deranjează că iau salariu cât pentru nu știu ce job, poate care cere muncă fizică serioasă etc.
Dar ar trebui ca pe toți cei care muncim, ce-om munci, să ne deranjeze că nu luăm salarii pentru trai decent, c-om fi măturători sau profesori de fizică.
4. Alții au urlat că ei nu sunt „asistați social”
Așa suna comunicatul oficial FSE Spiru Haret. Asta ne arată că există lideri sindicali care mai bine ar lăsa locul altora sau ar băga niște cursuri intensive despre ce înseamnă sindicat: cum să te iei de cei mai amărâți din țară, de cei care primesc asistență și de care se iau toți aiurea, ca să-ți susții revendicările?
5. Sigur că au apărut și nenumărate materiale, înjurături la adresa sindicatelor
Avem multe de făcut în sindicate, dar nu să le desființăm. Trebuie aleși mai deștept liderii, trebuie puși oameni care sunt mai puțini obișnuiți cu tot felul de hârjoneli cu politicienii, și mai mult obișnuiți cu limbajul sindicalismului nou (care va fi mai intransigent și militant sau nu va mai fi deloc).
De acord, nu-i simt pe unii lideri că mă reprezintă, dar nu despre asta e vorba. Nu fac grevă pentru lideri, ci pentru obiectivele civilizate ale grevei.
Unii lideri au fost împinși de oameni la grevă, nu invers. Și să tot urli, ca ultimul apucat care nu s-a prins că Europa e încă „stat social”, că sindicatele sunt „rele”, că așa ai văzut tu în filmele americane cu Jimmy Hoffa, asta e cu adevărat trist.
6. Mircea Miclea, fostul ministru al educației, dar și alții, au tot împins în față ideea că trebuie să le dăm profesorilor bani după ce merită
E o idee extrem de creață, pentru că e imposibil să calculezi acel merit și să mai și dai bani în funcție de el. După ce stabilești un nivel minim decent, da, atunci poți găsi metode mai rafinate.
Miclea cupla ideea „bani după ce merită” și cu ideea unei autonomii crescute pentru școli. Eu zic că mai mare putere, mai mare autonomie le va face bine unor mari colegii și vor aduce dezastru clientelar în restul. Trebuie să înțelegem că acum e rău, dar putem oricând face și mai rău. Fix ca în sănătate. Au tot zis că o repară, dar n-au făcut decât să tot exporte profituri la privați, iar noi, în termeni reali, deși suntem asigurați, ajungem din ce în ce mai greu la un medic.
Eu nu spun să nu fie răsplătiți profesorii buni. Spun că aceste idei nu fac decât să mute discuția de la buget mic pentru educație spre „profesorii sunt proști, nu merită toți etc.”.
7. Profesorii sunt slabi la ore și fac meditații
Da, ar trebui să nu mai fie nevoie de atâtea meditații. Nu-mi plac cei care fac din asta o industrie, înțeleg ce îi împinge acolo. Industriile de meditații nu fac decât să distrugă și evaluările, și examenele. În timp ce în învățământul public pretindem că educăm creativitate și libertate, în privat plătim profi să ne bată copiii la cap cu tot felul de meșteșuguri de tâmpenie. De acord, deci, jos meditațiile! Cum le dai jos, dacă nu plătești decent?
8. Carmen Iohannis nu face grevă
E dreptul ei. Așa cum a fost dreptul lui Klaus Iohannis să-și înghețe postul zeci de ani, în timp ce tinere cadre didactice n-au unde găsi un contract pe termen nedeterminat.
E aici o discuție pe care o auziți mai rar în public, dar pe care noi, cei din Educație, trebuie s-o lămurim: cât o mai ținem cu joaca de-a titularizările fără posturi?
Ideea unui examen „greuț”, care să selecteze oamenii, mie îmi place. Aș da cât mai multe, numai să și văd că, nu știu, dacă iei peste 9, peste 8, mai mulți ani la rând, se și întâmplă ceva. Numai să văd că totuși dispare dosarul ăla cu șină, că dispar tonele de hârtie cu copy-paste-uri de planificări. Deci, da, sunt multe de făcut și de discutat din interior.
9. „Oamenii de bine” care nu fac grevă
Am tot văzut semnale nu doar dinspre soții de președinți, dar și dinspre licee bune, de fițe, ba chiar și ceva dispreț din zona școlilor private, cum că numai „leprele astea nepregătite” fac grevă.
E o mentalitate slinoasă, de fală și umflat în pene, pe care aș înțelege-o, poate, la o nuntă cu strigat darul. De cealaltă parte, trebuie să înțelegeți și de ce nu suntem toți în grevă: unii oameni nu-și permit să piardă nici măcar un sfanț din cauza grevei, alți oameni nu sunt mulțumiți de sindicatele lor, alții nu vor să piardă unele exemene sau cel puțin așa au fost speriați, deși sindicatele au anunțat că nu sunt periclitate. Aceștia din urmă sunt de înțeles.
10. Cei care spun: „Oricum lucrați 4 ore. Și aveți și vacanțe imense”
Așa e (nu mai stau să explic că nu e așa, de fapt; ce rost mai are?; cine apucă să spună astfel de tâmpenii înseamnă că nu a petrecut nici măcar o oră de vorbă la modul serios cu propriul copil). De ce nu vă faceți toți profesori dacă tot e așa de ușor?
Plus cea mai mare enervare
N-a trecut o zi și toată greva a fost tradusă în termeni de „lupta între PSD și PNL”, ieșiri de la guvernare și alte baliverne. De aici, la tot felul de presupuneri că ar exista „blaturi” între sindicate și tot felul de forțe politice nu e decât un pas.
Momentul grevei a fost unul de final de an școlar pentru impact, nu ca să speculeze „rotația la guvernare”. Că doar nu era să facem grevă în „Școala altfel” sau în „Săptămâna verde”.
Apoi, faptul că unele facțiuni de prin PNL își cumpără spațiu copios pe la televizor și își spun toate aiurelile ar trebui să nu ne mai impresioneze. Rămâne aceeași guvernare. PNL și PSD răspund împreună de soluții. Iar această grevă nu e un moft. E doar începutul, se pregătesc și alții de greve, vor tot veni protestele, firesc după un an de inflație serioasă și salarii erodate puternic.