2 comentariiPSD și PNL se înțeleg bine. Certurile dintre cele două tabere apar în presă cu un aer artificial și adormit, până și revoltații care mai vor câte o rupere de la guvernare nu se cred nici ei înșiși.
De fapt, scenariul convine de minune. Partidele mari își pot ține cât de cât hrănită clientela și execută cuminte tot soiul de mișcări lobbystice jenante. La ce dezastru a fost liberalizarea energiei făcută de PNL și USR, în mod normal și democratic următoarele alegeri ar fi trebuit să arunce amândouă partidele la gunoi. La câtă bâjbâială crudă oferă PSD, trebuia să stea pe la 15-20%, nu să doarmă la 35% în sondaje.
ANRE, proba de foc
Proba impotenței politice și-au dat-o cu gestionarea prețurilor energiei postliberalizare. Au ținut minimum de control, dar departe de ce ar fi putut face. Dau compensări uriașe către firme private – cea mai convenabilă mișcare tot pentru diverși speculanți.
Nu se grăbesc cu taxele către mastodonții care au profitat din pandemie, război, speculă, dar sunt foarte harnici la cules iar taxe de la amărășteni.
La ANRE (cei care ar fi trebuit să țină piața energiei cu mână de fier) sunt aceiași șefi ridicoli care par angajați de PR ai unor companii private – nu m-aș mira să se și angajeze în privat imediat ce-și termină mandatele, că doar așa se face. Armonia PSD-PNL n-a atins nici cu o floare ANRE.
Acum se tot miră ce să facă în piața de energie. Păi, să le spunem o poveste adevărată. Am dat pe bani puțini firmele de distribuție spre privatizare acum 20 de ani. Cele păstrate la stat sunt conduse de niște ciocoi care se cred CEO, nu slujbașii unor fonduri publice. Multe dintre firmele alea nu au investit așa cum au promis în infrastructură.
Apoi, acum 10 ani, a venit valul verde. Să ne diversificăm solar, eolian! Cum? Să atragem fonduri! Cum? Păi, le punem la fraieri încă o taxă verde. Și uite așa am avut un oarecare boom de mori de vânt, tot pe bani în plus plătiți de noi toți. Nu s-a gândit nimeni – iar aici ipocrizia europeană e cât casa, sufocată de lobbyul combustibililor fosili – că doar luând de la fosil prin taxare, naționalizare etc. și dând spre energia verde se face cât de cât ceva just social.
Rezultatul? Întreabă un cetățean la întâmplare acum ce părere are despre marile revoluții capitaliste verzi. În proporție de 90% îți va livra o conspirație grăbită și, eventual, un scuipat în ochi. Nu mai crede nimeni în ieșiri „solidare” din criza energiei sau, mai rău, din criza climatică. Poți să-i acuzi? Poți să tot vinzi gogorița cum că e bine să mergi cu bicicleta prin șanț în timp ce OMV-Petrom face recorduri istorice de profit, profit de care nu se ia nici Ciolacu, nici Ciucă?
În România, soluția a fost tot în sprijinul businessului, compensări care vor crește cheltuielile publice enorm. Marcel Ciolacu interpreta gestul liberalilor de a liberaliza piața energiei ca fiind un „lucru de aplaudat, dar nu în mod haotic”. Nici vorbă, studiile ne anunțau de haos înainte de liberalizare, înainte și de pandemie. Nu e nimic lăudabil. E un dezastru și e ireversibil. Iar acum cele două partide ne vând pe la televiziuni o „dezbatere încinsă” pe marginea măsurilor de protecție. Am sentimentul că din nou va fi găsită cea mai proastă soluție.
În opoziție, ridicolul sufocă. USR continuă să urle ca atunci când s-a făcut liberalizarea, că e bine să lași prețurile să lovească și mai dur aiurea în populație și economie. USR e un partid care nu moare de irelevanță dintr-un singur motiv: chiar are un electoral neoliberal care crede în această organizație, în ciuda unei conduceri varză. AUR, ca de obicei, are nonsoluția „nu ne vindem țara”. Și, mă rog, sunt prinși cu nunta lui Simion.
Dinspre BNR a răzbătut o afirmație lucidă a lui Adrian Vasilescu, săptămâna trecută. A cam fost bruiată de știrea tabloidă cu o doamnă astrolog care s-a angajat acolo. (Mie asta nu-mi spune decât că nici astrologii nu se mai simt în siguranță decât angajați la stat). Avem o inflație dublă față de media europeană dintr-un motiv clar: liberalizarea aiurea a energiei.
Bun, eu nu cred că putea fi făcută o „liberalizare corectă”: România trebuie să se uite la momentele pe care și le alege pentru mișcări riscante pentru populație, numai că nu e în stare de astfel de analize și atitudini. Au făcut-o că așa s-a zis că „trebuie”, fix cum visau că „trebuie” să privatizeze o halcă din sănătate fix înainte de pandemie. Vedeți un PSD să atace nervos „inamicul” liberal din aceste motive? Nu.
De ce alianța PSD-PNL e una solidă?
PSD este puternic, dar nu poate guverna singur, iar alianța cu AUR l-ar anihila european. Alianța cu PNL îi oferă liniște. Ambele partide s-au pus la adăpost în perioadă de criză. Și tinde să devină un stil de guvernare mult mai peren decât s-ar fi crezut. Această alianță a fost impusă din teritoriu. Banii publici și PNRR sunt singurii care dau speranțe și afaceriștilor de tot felul, și topitorilor de profesie de fonduri europene. În timp ce dau pe afară de la atâtea lecții capitaliste, de fapt, niciunul din cele două mari partide nu mai vede vreo salvare decât conectarea la buget, cu tot cu businessuri private conexe.
Am mai spus-o, piața liberă a muncii și a mărfurilor a ajuns un soi de circ al ororilor pentru fraierii care nu-și găsesc o proptea solidă. Criticarea isterică a bugetarilor vine tocmai din faptul că oamenii văd că „bugetarul” e singurul care mai are ceva drepturi și o protecție. Deși, mă rog, și bugetarii sunt de mai multe feluri, de la lux până la bugetarul disperat că nu are cum face față. Nu mai are nimeni chef de nuanțe.
Guvernarea va fi din ce în ce mai grea. Dar și mai greu ar fi în opoziție. Cine iese în opoziție riscă să moară sau să se radicalizeze în stil AUR. Prețul gazului anunță o iarnă cumplită. Ne-am și angajat la nu știu ce reduceri europene de consum de gaz. La ce prețuri sunt, se va reduce consumul cu 50%, nu 15%.
O austeritate impusă cu forța de prețuri. Nu știu ce e mai cumplit. Să-ți taie cineva căldura. Sau să ți-o tai singur, să te condamni la frig, ca să nu te sufoce datoriile.
PSD-PNL și candidatul perfect: Geoană
Sigur, numai a democrație nu sună toată această comasare politică. Ei îți vor spune că așa a fost și în Germania. Alianța PSD-PNL e singura pentru care mulți oameni din teritoriu văd un sens să se zbată.
Iar peste toate plutește și o figură tutelară: Mircea Geoană, întors prin NATO de pe linia moartă a politicii, deja candidat sigur la Președinție. E candidatul perfect fad, gata să livreze un speech bun cu ocazia fiecărui dezastru social și atât; un Tony Blair expirat al estului Europei, tocmai acum când fix de astfel de politicieni nu mai e nevoie.
PNL și PSD vor mima puțin bătălia, poate pe liberali îi va și apuca plecarea de la guvernare puțin, de probă. Însă dincolo de aceste show-uri ieftine, sunt două partide cu niște diferențe mici în program, PSD cu un avantaj enorm (oferit de prostia competitorilor) că măcar mai bagă în seamă problemele sociale. Nu au o figură pe care s-o impună la președinție. Nu m-aș mira ca Geoană să fie propus ca un soi de soluție împotriva frontului naționalist reprezentat de Simion.
AUR va avea rezultatul direct proporțional cu eșecul acestei guvernări comune. Cu cât criza va fi mai adâncă, cu cât prețul gazului va fi mai mare, cu atât orbirea, furia vor aduce mai mulți electori AUR. USR va contabiliza ceva-ceva tocmai din retorica împotriva acestui bloc partinic.
Însă, la cum arată lucrurile deocamdată, PNL și PSD sunt condamnate la conviețuire calmă și ineficientă pentru noi. Figuri perfect terne, fără idei, fără discurs măcar (Ciucă) sau cu un discurs osificat complet (Geoană) vor ține prim-planul. Bună parte din presă va fi alimentată fără probleme cu semiștiri și umflări în pene, frustrarea populară se va duce, dar nu decisiv încă, înspre extrema dreaptă. Geoană va juca un soi de rol de Macron mai militarizat.
Pentru mine toate astea nu sunt decât semne antidemocratice în diverse grade. Crizele oricum inhibă vocea cetățenească. Trebuie să ții cu dinții de joburi și să înduri, ce să mai și protestezi!
Ciolacu și Ciucă au un vis roz al unei coabitări de vreo 5-6 ani împreună, Geoană poate deveni un Iohannis ceva mai vorbăreț, dar perfect aliniat la o politică de „graniță NATO”, care presupune un soi de liniște de popotă. Iar prezența la vot va fi o confruntare între cei care controlează ceva din fonduri (PSD-PNL și aliații lor) și cei frustrați, la care redistribuirea nu mai ajunge decât din an în Paști.