Cândva, un răsfățat al sorții, pentru care tăticu a plătit 150k pe an ca să Harvard sau ceva similar, deci
cândva, un așa ceva îmi va scoate ochii (probabil pe amândoi) că eu n-am
studiile lui. După care va veni la fiecare dintre voi: “Tu, tu, ai fost la
Stanford? Da la Harvard ai fost? NU? Marș, mă, săracule!”.
O să fie bine, o să fie superb. Vom ști, atunci, că s-au întors
în țară, ca să ne ajute, copiii Securității.
Dar până atunci, până când ne va fi și nouă la fel de frică de
copii cum le-a fost părinților noștri de părinți, haideți să facem un exercițiu
necesar. Hai, toată lumea mânuțele sus, acesta este un jaf neagramat!
Te rog, cititorule, să pui mâna ta pe o carte. “Pune-ți mâna” la asta se referă. Așadar, ia mâna ta,
spal-o regulamentar și pune-o, pe ea o, pe o carte. Nu trebuie să juri nimic,
nu trebuie să fii solemn. Doar pune mâna acolo și las-o, o vreme. Nu se va
întâmpla nici o minune. Nu te vei vindeca de vreo boală pe care nici măcar nu o
ai, nu vor apărea, din neant, pești și pâini, dar pune, te rog eu, mâna pe o
carte. Mâna ta pune-ți-o!
Dacă tu, cititorule, vei pune mâna ta, stângă sau dreaptă, pe o
carte, vei fi crede-mă, mult superior chiar președintelui țării.
Dacă pui mâna pe un dicționar, de exemplu, ai ras direct jumătate
dintre consilierii de la Cotroceni. Ți-ar plăcea? E simplu: pui mâna pe carte
și devii puternic prin cunoaștere și, mai ales, prin comparație.
Lasă aia cu “suntem puternici la vot“. Suntem, poate, dar STS nu
are acces la cărți. La voturile noastre are, dar nu și la ce avem în
bibliotecă.
Iar acum, dragă cititor, explică-mi și mie un lucru, asta dacă ai
pus mâna pe carte. Dacă ai și deschis-o, explică-mi două.
Explică-mi, cititorule, ce înseamnă aceea comemorare. Te implor.
Acum doi ani jumate, cititorule, când Excelența Sa, Președintele, ne-a spus că
vom comemora “Unirea mică”, eu am crezut că e nasol că s-au unit Principatele,
că nu trebuia, că a fost ceva trist.
Mi s-a explicat, cititorule, că sunt prost. Ceea ce este aproape
adevărat. Aproape. Cică a comemora, de fapt, înseamnă a sărbători, a aniversa,
a… Nu știu de când, de ce, dar dacă sute de oameni îți spun că “a comemora” e
de bine, te duci și te culci, nu?
Vrei să dormi. Și dormi, vreo doi ani. Dar te mai și trezești. Și
când te trezești, descoperi că “a comemora“ își schimbă iar sensul.
Același gângav care comemora unirea, cu semn și baterie,
comemorează și 10 august 2018. Ce-o fi, oare, de sărbătorit acolo?
Și, oare, cititorule, ce Dumnezeu înseamnă “tragedie”? Dacă, așa
cum ne spune președintele nostru, nu neapărat un filolog de excepție, tragedie
este ce s-a întâmplat pe 10 august 2018, ba chiar “una dintre cele ai mari
tragedii postdecembriste”, atunci un accident în care mor trei oameni ce este?
Hecatombă? Genocid?
Pune-ți, cititorule, mâna pe o carte, și, măcar nu te fă de râs.
Sau, dacă te faci, fă-te în cunoștință de cauză.