Comentează„Mai mare-n evul ce mi s-a predat/ o altă întâmplare nu există”. Sunt versurile 5 și 6 din poezia „Vânătoare cu șoim”, a lui Ștefan Augustin Doinaș. Recunosc, spăsit, că în ultimii 32 de ani le-am mai folosit de câteva ori. De fiecare dată în articole legate de jafuri din bani publici. Și tot de fiecare dată era vorba despre un jaf mai mare decât cele de dinainte. Și iar de fiecare dată exista, undeva, o speranță, fie și minusculă, că alt jaf mai mare nu vom permite în timpul vieților noastre. Și, totuși, permitem, de fiecare dată. Jafuri din ce în ce mai mari, mai revoltătoare, mai costisitoare, mai inexplicabile.
88 de milioane de doze de vaccin achiziționate
Pe 30 martie, Libertatea a publicat un material extrem de clar despre comenzile și cheltuielile făcute de către statul român pentru achiziționarea de vaccinuri anti-Covid. Datele sunt uimitoare și, în același timp, cutremurătoare, de neînțeles.
Puteți citi materialul Adrianei Oprea, informativ, sec, fără interpretări. Am să rezum, însă, informațiile principale, provenite din documentul oficial furnizat de către Secretariatul General al Guvernului.
Conform acestui document oficial, România a contractat 79.713.749 de doze de vaccin administrabil în două doze, 8.520.538 de doze de vaccin administrabil într-o singură doză și încă 20.000 de doze de vaccinuri care nu sunt încă nici măcar omologate.
Cu aceste 88.234.287 de doze de vaccinuri omologate administrabile în două doze sau doar în una puteau fi vaccinate 48.377.412 persoane. 39.856.875 de persoane ar fi fost vaccinate cu două doze din vaccinurile Pfizer, Moderna și Astra Zeneca, iar 8.520.538 de persoane ar fi fost vaccinate doar cu o doză de la Johnson & Johnson.
În momentul în care s-a decis această achiziție de vaccinuri, România nu avea, totuși, o populație de 48,37 de milioane de locuitori. N-are nici azi, în ciuda eforturilor ministerului inexistent al Gabrielei Firea.
Ne chinuim, cu greu, să ne strângem aproape 19,3 milioane de locuitori ai României. Dar nici ăștia nu suntem, de fapt. Iar vaccinabili cu atât mai puțini. Din aceste presupuse 19,3 milioane de locuitori, cam 4 milioane sunt încă plecați prin străinătățuri. La momentul în care s-au contractat vaccinurile, încă aproximativ 3 milioane erau nevaccinabili. Minorii, cei sub 18 ani, dacă vă amintiți, nu erau în categoria celor care puteau beneficia de vaccinuri, pentru că nu existau studii.
Așadar, atunci când România a contractat vaccinuri pentru 48,37 de milioane de oameni, nu putea conta, real, pe o populație vaccinabilă mai mare de 12,3 milioane de persoane. De aproape 4 (patru) ori mai mică decât numărul de scheme complete de vaccinare contractate.
Dar, până la urmă, de ce ne-am face griji? Vaccinul e gratuit, nu?
Nu.
Vaccinul împotriva SARS CoV-2 a fost administrat gratuit populației, fiind, sub aspectul științei și logisticii industriale, o reușită de referință a umanității. Asta e indubitabil. Însă el nu este, nu a fost și nu va fi gratuit, nu este un dar al firmelor farmaceutice către omenire.
Vaccinul a costat și va mai costa o cârcă de bani. Pe care nu îi plătesc guvernele lumii, nici Comisia Europeană, căci nici guvernele și nici CE nu au alți bani decât cei pe care îi dăm noi, prin impozite și taxe. Așadar, tot noi plătim.
E OK, o facem sau am făcut-o (plătim sau am plătit) pentru sănătatea noastră, a tuturor. Fără un vaccin competent, eram poate și azi în situația din Shanghai, adunați în case.
Întrebarea, însă, este de ce a decis cineva și, mai ales, cine a decis că trebuie să plătim pentru aproape 30 de milioane de cetățeni imaginari ai României? De ce s-au comandat de 3-4 ori mai multe vaccinuri decât am fi putut absorbi, de ce trebuie să le și plătim?
Valoarea totală a vaccinurilor contractate de România este de 1.236.837.607 euro. Valoarea vaccinurilor deja primite este de 447.030.083 de euro, dintre care 291.958.081 de euro au fost plătite, iar 155.072.002 de euro încă mai erau de plătit la 30 martie.
Valoarea pierderilor (a vaccinurilor expirate, deci nefolosite) se ridica, la 30 martie 2022, la 17.067.765 de euro.
Pisica scumpă peste gardul vecinului
Ar trebui să mai primim, în 2022 și 2023, peste 46 de milioane de doze de vaccin, deși din vaccinurile primite până acum s-ar fi acoperit vaccinarea întregii populații care trăiește cu adevărat în România. Și am mai avea de plătit, pentru dozele astea, încă 789,8 milioane de euro.
De ce?
Unii, inclusiv actualul guvern al României, încearcă să paseze costisitoarea pisică moartă în brațele Comisiei Europene, sugerând că aceasta ne-ar fi obligat să contractăm de 3-4 ori mai multe vaccinuri decât vaccinabili. Dar nu este adevărat. CE doar a stabilit niște cote maxime pentru fiecare țară membră.
Alții încearcă să dea vina pe foștii miniștri ai sănătății Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă. Dar iarăși este greșit, pentru că nu miniștrii sănătății au comandat și contractat vaccinurile. Da, din bugetul MS trebuie plătite, dar decizia de achiziție nu a fost la miniștri.
Și atunci, cine a comandat și contractat vaccinuri de 1,23 miliarde de euro, cu 700-800 de milioane de euro mai mult decât am fi avut nevoie cu adevărat?
Sigur nu colonelul doctor Valeriu Gheorghiță, care a condus campania de vaccinare, înainte de a deveni managerul spitalului SRI, dar care nu a prea avut nimic de spus, nici el, atunci când s-au contractat vaccinurile.
Și atunci, cine?
Ei, cine? Un politician care era speranța națiunii liberale acum un an și care tocmai se pregătește să plece în Ucraina, țară cu care România nu are tratat de extrădare.
Domnule Cîțu, totuși, vă veți întoarce? Măcar ca să răspundeți la întrebările astea legitime legate de cheltuirea fără rost a echivalentului a 10 avioane F-35, nou-nouțe…