Şi The Cambridge Dictionary, şi Oxford, şi The Collins, şi Merriam-Webster şi celelalte ar trebui să observe că, în spatele fiecărui cuvânt identificat, se zbate speranţa. Dacă ai duce cuvântul la ureche, i-ai auzi freamătul, dacă l-ai gusta, i-ai simţi gustul.
Speranţă se numeşte şi teritoriul de graniţă aflat la trecerea dintre ani. Acolo unde oamenii se opresc să îşi tragă sufletul şi să îşi ureze un an mai bun şi mai dulce.
Fiecare An Nou vibrează în faţa ochilor ca o partitură care urmează a fi cântată. Fiecare An Nou are miros, un miros de văzduh ca portativul muzicianului şi designerului mexican Guillermo Galindo.
CULOAREA LUI 2025 – CIOCOLATĂ ŞI CAFEA. Cu toate că anul ce începe se anunţă plin de tensiune şi de spaima spectrului unui al treilea război mondial, experţii de la Pantone Color Institute îşi păstrează speranţa. Ei nu sunt doar un prestigios grup de designeri talentaţi din toate colţurile planetei, ci şi psihologi ai culorilor. Au darul şi misiunea de „a vedea lumea prin lentilele culorii”. Ei au hotărât că 2025 trebuie colorat în speranţă. Transmit mai mult decât o tendinţă, nu dau doar tonul modei. Comunică un mesaj. Aceşti guru ai nuanţelor, odată cu culoarea anului ce vine, ne transmit şi o mantră. Aşa cum s-a mai întâmplat, dacă nu există culoarea potrivită, o inventează. PANTONE 17-1230 Mocha Mousse este „o nuanță caldă, maro, impregnată de bogăție. Ne hrănește cu sugestia sa despre calitățile delicioase ale ciocolatei și cafelei, răspunzând dorinței noastre de confort”. 2025 devine speranţa răsfăţului.
TIKTALK. BUCURIILE SIMPLE. Încrâncenările dispar, TikTok-ul se umple de artificii şi de visuri pentru Anul Nou. Parcă barajul speranţei s-ar fi rupt şi ne inundă toate bucuriile simple ale realului. Ne răsucim înspre copilărie, tărâmul în care totul este încă posibil.
@andreymusica Contigo el 2025❤️🩹Andrey Serrano #fypシ゚ #dedicatoria #hoymelevante #andreyserrano ♬ Contigo el 2025 - Andrey Serrano
SUBLIMUL. Un cântec-rugăciune despre curgerea vieţii, sublim prin cei doi care care îl cântă. Egipteano-italianul catolic Mahmood (32 de ani) şi Ornella Vanoni (90 de ani) îşi transmit unul altuia Timpul, atingându-se cu tandreţe, sprijinindu-se ca să nu fie absorbiţi în vârtejul lui. Versurile sunt superbe şi vorbesc despre credinţă, nădejde şi dragoste. Despre durerea absenţei şi vindecare la umbra unei flori. Doi oameni atât de diferiţi, fiindcă sunt atât de asemănători, în spaţiul unde nu există vârstă, doar zăcăminte de speranţă…