RADAr CULTURAL. Arta pe catalige

Cai-vânt sau cai-spirit sunt purtaţi de actori în prăjini, pe catalige, nu doar să fie văzuţi – şi din acest motiv – nu doar să le ofere cerul ca spaţiu de „joacă”, ci şi ca să îi ridice din vulgarul cotidian, să nu le fie murdărite aspiraţiile de judecata celor care pun semnul egal între artă şi entertainment. 

Caii-vânt, ca întruchipări artistice, pot fi călăriţi doar de imaginaţia noastră.   

  
 
 
 
 
 
 
View this post on Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
A post shared by 𝐄𝐋𝐈𝐙𝐀𝐇 𝐋𝐄𝐈𝐆𝐇⭑✯⭑𝐖𝐎𝐑𝐃 𝐏𝐀𝐈𝐍𝐓𝐄𝐑 (@elizah_leigh_art_writer)

TIKTALK. Când Dumnezeu semnează scenografia. Există locuri, cum este acesta, care vibrează în aşteptarea unei poveşti. Scenografia a semnat-o Dumnezeu. Noi însă avem libertatea să transformăm peisajul într-o sală de spectacol. Seduşi de misterul codrului şi exhibiţionismul pietrei, rămânem şi după ce cortina nopţii a căzut. Ascultăm foşnetul cailor de hârtie – o herghelie în padocul cerului.   

 
 @altvizor 
“Dintele Dragonului” din raionul Edineț, Moldova! 🐉🦷 Această formațiune stâncoasă impresionantă este o adevărată minune naturală, cu o priveliște spectaculoasă care îți taie respirația. Situată în inima naturii, “Dintele Dragonului” atrage turiști și aventurieri din toată țara. Urmărește-mă pentru mai multe locuri incredibile din Moldova!🌍📸 #DinteleDragonului #Edineț #Moldova #moldovatiktok #moldovastyle #Moldova🇲🇩 #moldova_foryou #молдова🇲🇩 #молдова #единец #севермолдовы #молдовакишинёв #altvizor 
 ♬ Lacme, The flower duet - Leo Delibes 
 
 

Recomandări

Browserul Google Chrome valorează 20 de miliarde de dolari. Gigantul american ar putea fi forțat de justiție să îl vândă

CAII DE HÂRTIE. Scrisori – un cuvânt care a dispărut din vocabular. Acum există mesaje. Ne scriem pe cristale lichide. A dispărut căldura mâinii care caligrafiază gândul. Altădată, între noi galopau ştafete pe cai de hârtie. Caii de hârtie cărora le auzeai nechezatul, îi puteai chiar mirosi şi atinge. Un aer rece de despărţire înainte de întâlnire lustruieşte astăzi literele mesajelor noastre, îngheaţă degetele pe tastatură.  

AUTOPORTRET CU TĂCEREA. Metafora vieţii ca o pânză pe şevaletul lumii, care aşteaptă să fie pictată. Albul este uneori la fel de încărcat de nelinişte ca tăcerea. Pentru un actor, cele mai grele sunt momentele când trebuie să tacă. Când trebuie să îşi „picteze” chipul în detaliu, să îi adauge, dacă e nevoie, mereu alte tuşe, fără să îngroaşă nimic, fără stridenţe. Trebuie să se comunice peste cuvinte. Sau să zboare sub radarul cuvintelor. Să se ridice pe cataligele talentului ca să fie observat… Am ales această pânză goală să o umpleţi singuri, în tăcere. Ce aţi alege dintr-o viaţă întreagă, fără să depăşiţi rama tabloului?  

Urmărește-ne pe Google News