„Imaginaţi-vă viaţa ca pe un joc în care jonglaţi cu cinci mingi în aer. Numiţi-le muncă, familie, sănătate, prieteni şi stare de spirit. Ţineţi-le pe toate în aer. Aşa veţi înţelege că munca e o minge de cauciuc. Dacă o scăpaţi pe jos, sare înapoi. Însă celelalte patru mingi – familia, sănătatea, prietenii şi starea de spirit – sunt din sticlă. Dacă scăpaţi vreuna dintre aceste mingi pe jos, se vor zgâria, ciobi, strica sau chiar sparge. Nu vor mai fi niciodată la fel. Trebuie să pricepeţi asta şi să urmăriţi să obţineţi un echilibru în viaţă”.
Fiecare minge descrie un model cultural, circumscrie o alegere. Cine le poate ţine pe toate în aer devine eroul propriului destin.
VÂRTEJUL VIEŢII. Am ales acest cântec, foarte cunoscut la începutul anilor 60. Era laitmotivul unui film în mare vogă, „Jules şi Jim”. O dramă romantică a regizorului François Truffaut, reprezentantul iconic al Noului Val francez în cinematografie – valul care a măturat falsele pudori, vorbind despre viaţă uneori cu cruzime. Tema nu e nouă: doi bărbaţi cuprinşi în vârtejul iubirii pentru aceeaşi femeie. Cântecul este, în contrapunct, de o aproape jucăuşă candoare. Vedem parcă cele cinci mingi ale lui Dyson zburând prin aer. Cântă Jeanne Moreau, interpreta principală:
PIANUL LOCUIT. Un tablou semnat de artistul georgian Otar Imerlishvili. Arta maestrului nu este deloc naivă. Dă aripi unor personaje, unor scene aparent banale, ridicându-le la alte înţelesuri. Avem în faţa ochilor o casă de muzicieni sau casa iubitei văzută de un muzician îndrăgostit. Ori poate este mai degrabă un pian locuit? Orice ar însemna pentru fiecare, cu siguranţă a devenit locul geometric în care candoarea privitorului se întâlneşte cu candoarea pictorului, într-un moment de viaţă care ne trebuie.
TIKTALK. ACTORUL CU TREI GURI. Unul din cele mai accesate clipuri în ultimele zile este al „dirijorului” cu trei mâini din concertul aniversar al Orchestrei Simfonice din Dresda. Nu e de mirare, doar e un horror. Unul cultural. Lumea pestriţă a TikTok-ului, e o imensă sală de (dare în) spectacol. În entuziasmul ei, va înţelege că dirijorul uman e un simplu accesoriu care dă orchestrei timpii, ritmica, dinamica, semnalul de intrare a instrumentelor.
Robotul cu trei mâini şi trei baghete o face cu o acurateţe inegalabilă. Ce însă nu poate face nici cu zece mâini este să imprime compoziţiei propria sa viziune. Încerc să-mi imaginez un actor cu trei guri, care declamă concomitent din Eschil, Sofocle şi Euripide. Sau joacă în acelaşi timp Regele Lear, Richard al III-lea şi Macbeth. Nici o minge în aer! O va face croşetând monologurile cu mare precizie, fără alt obiectiv decât performanţa rece, absolută. Va lipsi esenţialul, pe care doar omul îl poate produce şi care desparte un gadget tehnologic de un act artistic: fiorul.
@sachsenfernsehen 🤖 Zum 25-jährigen Bestehen präsentierten die Dresdner Sinfoniker am 12. und 13. Oktober 2024 im Festspielhaus Hellerau die außergewöhnliche „Robotersinfonie“. ➡ In Zusammenarbeit mit dem Exzellenzcluster CeTI der TU Dresden trat neben Dirigent Michael Helmrath ein Industrieroboter ans Dirigentenpult. Die Dresdner Sinfoniker überraschten ihr Publikum mit dieser einzigartigen Mischung aus klassischer Musik und moderner Technologie. ➡ Im ersten Teil des Abends dirigierte Helmrath noch selbst Werke von Markus Lehmann-Horn, Konstantia Gourzi und Wieland Reissmann. Nach der Pause übernahm jedoch der Roboter MAiRA Pro S die Führung. ➡️ Besonders beeindruckend war das Werk #kreuzknoten von Wieland Reissmann, bei dem zwei Orchesterteile in unterschiedlichen Tempi agierten – eine Aufgabe, die nur der Roboter meistern konnte. Auch das Auftragswerk Semiconductors Masterpiece von Andreas Gundlach nutzte die Fähigkeiten des Roboters, das Ensemble präzise durch die komplexen Passagen zu führen. #dresden #sachsen #news ♬ Originalton - Sachsen Fernsehen