ComenteazăTabloul din pixeli al unui cunoscut pictor digital – Beeple pe numele său virtual -, intitulat „Everydays: The First 5000 Days”, a fost vândut de celebra casă de licitaţie Christies, în urmă cu trei ani, pentru exorbitanta sumă de 69,3 milioane de dolari.
Există modă şi în cultură cum există peste tot. Căreia dintre categorii îi aparţine arta digitală – haute culture (cultura înaltă) sau cultura prêt-à-porter (cultura de larg consum) – nu este întotdeauna uşor de stabilit.
VEŞMÂNTUL: CUM TE ACOPERI, DESCOPERINDU-TE. Nu e uşor de încadrat acest spectacol vestimentar. Design digital de dragul efectelor speciale? Mai degrabă o scurtă istorie a modei, de la veşmintele postmoderne, care descoperă, la cele antediluviene, care acoperă. O defilare în cheia anotimpurilor, a înfloririi şi desfrunzirii, urmărind şi simbolurile ce ni se propun cu ostentaţie: apa şi focul. Imaginile acestei prezentări digitale de modă ne îndeamnă să reflectăm la funcţiile culturale ale veşmântului. Nu doar la aceea de a defini „artistic” o epocă, dar şi de a transmite un mesaj. Veşmintele, chiar atunci când acoperă în întregime trupul, lasă deschisă o fereastră spre suflet. Este ca aburul unei respiraţii pe o oglindă, cu care putem diferenţia fără efort, într-un grup de persoane îmbrăcate identic, amprenta personală.
ART-TO-GO. Am ocolit mereu fast foodul cultural. Una dintre formele fast foodului cultural este şi art-to-go. Iniţial o mişcare culturală în America anilor 80 ai secolului trecut, îmbrăţişată de arta digitală, a ţâşnit ca reţetă de succes în marketing. A-ţi cumpăra online, cu 920 de euro, o… jachetă Van Gogh poate fi o opţiune. Este mai greu de crezut însă că reprezintă şi un demers de educaţie artistică. Fie şi în cazul în care, după ce jacheta iese din modă, decupezi conştiincios reproducerile: „Autoportret cu urechea bandajată şi pipă” – de pe buzunarul drept, „Douăsprezece floarea-soarelui într-o vază” – de pe buzunarul stâng, şi „Flori de migdal” – de pe spate.
TIKTALK. FABRICA DE LUMINI. Cea mai ospitalieră reţea socială – în sensul că nu refuză nimic – găzduieşte şi imagini la care te-ai aştepta cel mai puţin. Dacă o declaraţie de dragoste o pricepi instantaneu, în câteva zeci de secunde există trăiri cărora nu ai timp să le pătrunzi frumuseţea, doar să le admiri strălucirea. Se întâmplă la fel şi cu clipurile de prezentare ale aşa-numitelor expoziţii imersive. Cuvântul este destul de nou încât să nu figureze încă în Dex ca adjectiv, ci doar ca substantiv, cu înţelesul originar de „afundare parțială sau totală a unui corp într-un lichid”. Arta spectacolului imersiv te cufundă într-o altă lume. O expoziţie imersivă, precum cea din care vedeţi secvenţe, este o fabuloasă prezentare a unui artist. Singura problemă culturală ar fi ca această imersiune să-ţi lase discernământul la suprafaţă. Să nu adauge prea mult la opera artistului până la a o face de nerecunoscut. Cred că cei de la „Fabrique des Lumières” din Amsterdam, artişti la rândul lor, au ochiul exersat în a recrea spaţiul, nu şi capodoperele.
@fabriquedeslumieres Art made ✨Cinematic ✨ 📍 Dali: the Endless Enigma 📍Gaudi, Architect of the Imaginary. On display every day until 7 January 2024. Book your tickets through the link in the bio! 🔗 #fabriquedeslumieres #dali #gaudi #immersiveexperience #immersiveart #amsterdam
♬ Cabin Music - Rick James