RADAr CULTURAL. Oceanul de deasupra

Am în telefon o întreagă colecţie de fotografii. Am numit-o „Văzduhuri”, până mi-am dat seama că sunt, de fapt, nişte autoportrete. Aşa cum sunt ale noastre, ale tuturor, când ne ridicăm ochii spre cer, oglindindu-ne în el visurile. 

Setea şi foamea de necunoscut i-au purtat pe artişti până în al nouălea cer, până dincolo de galaxie. Primii care au pus piciorul pe Lună n-au fost cosmonauţii, ci poeţii şi pictorii. Misterul nepătruns al Universului a născut versuri memorabile, a dat sens beznei: „doar în întuneric poţi vedea stelele”. Un personaj feminin al Virginiei Woolf exclamă: „Când te gândești la lucruri precum stelele, treburile noastre nu par să conteze prea mult, nu-i așa?”. Ştiinţa astronomilor devine pentru noi, neştiutorii, poezie pură. Scrutăm timpul, fiindcă lumina pe care o vedem acum pe cerul nopţii a pornit spre noi cu ani mulţi, poate cu milenii, mai devreme. Dacă vom privi în noaptea aceasta spre planeta Vega din emisfera nordică a Terrei (de unde poate fi zărită mereu) şi ne-am închipui că noi înşine suntem pe Vega, ne-am descoperi cu douăzeci şi cinci de ani mai tineri, pentru că distanţa dintre Vega şi Terra este de 25 de ani-lumină…  

Spre ilustrare, dintre artiştii digitali am ales-o pe Larisa Murariu, cea care se ascunde ca Luna sub pseudonimul Morysetta. O recomandă notorietatea şi preocuparea pentru astre. 

Recomandări

Rapoartele secrete ale CIA despre armele sonice experimentate de sovietici. „Tunul” de zgomot folosit în timpul ultimului miting al lui Ceaușescu

În acest colaj al Morysettei (numele unui astronaut imaginar) există o idee frumoasă. Cele două mâini care se caută ca să se atingă în Sistemul nostru solar, seamănă cu mâinile lui Dumnezeu şi Adam din fresca lui Michelangelo. În oceanul galactic oamenii se simt cel mai aproape de Dumnezeu, ei înşişi dumnezei.

CONVORBIRI CU DUMNEZEU. I-am văzut doar în filme şi mi-e clar că nu mai au aura magică a vechilor astronomi. Îmi place să cred însă că – până vom ieşi din galaxia noastră şi vom cuceri universul – un astronom al zilelor noastre are ceva care îl aşază deasupra obişnuitului. Este, ca marii artişti, un imaginator, un spirit care iese din sine în întâmpinarea necunoscutului. Există totuşi ceva într-un astronom al zilelor noastre care îl apropie de imaginea lui Copernic, pictat în secolul al XIX-lea de polonezul Jan Matejko. Asemănarea este în titlul tabloului: „Copernic sau Convorbiri cu Dumnezeu”. Numai astronomii şi artiştii au privilegiul de a sta la taifas cu Dumnezeu. 

Recomandări

Donald Trump recunoaște că au loc negocieri privind „împărțirea” Ucrainei: „Problema este discutată chiar acum”

TIKTALK. MĂRTURISITORII. În bazarul TikTok-ului nu se putea să nu existe şi mărturisitori ai ştiinţei. Nu ştiu cum altfel să îi numesc. Sunt, prin entuziasm, mai mult decât popularizatori ai ştiinţei. Unul este AstroKobi, un puşti pasionat, cu milioane de urmăritori. Secretul lui este că vorbeşte despre ştiinţă cu credinţă. 

 
 @lord_of_the_stars The size of the observable universe, it could even be alot bigger 🤯 #universe #scale #massive #size #zoom #mindblown #mindblowing #scary #space #astronomy #fypシ゚viral ♬ WitherstormXthemangleXprowler - ☆ • ° 𝑍   | ` 
 
 

CÂNTECUL LUMINII. Ceea ce veţi asculta am putea numi metaforic cântecul luminii. Auziţi este lumina aştrilor. Telescoape sofisticate captează diferite lungimi de undă ale luminii şi le pun pe „portativ”. Altfel, dacă ne-am afla în cosmos, urechile noastre n-ar capta decât tăcerea. Sunetul nu trece prin vid – o altă axiomă ştiinţifică la graniţă cu poezia.

Recomandări

Moartea misterioasă a unui polițist criminalist. Bogdan Deftu a fost găsit într-o baltă de sânge, la capătul peronului din gara Câmpina

Urmărește-ne pe Google News