Raportul MCV, ultima mare rușine de țară | Despre cel mai dur raport de țară primit de România de la intrarea în UE

Dacă în ultimii ani, făceam pași să internalizăm principiile mari care stau la baza unui sistem judiciar sănătos și să corectăm greșelile apărute pe parcurs, majoritatea deciziilor politice ale Coaliției PSD-ALDE au aruncat sistemul în haos, greu să mai poți descifra ce este bun și ce este orientare nocivă în interiorul lui.

Ca un specific al României, curentul suveranist în bătălia pe care o duce față de principiile pro-europene, existent în mai toată Europa, a fost transferat parcă din arena politică românească în cea judiciară, suporterii naționaliști susținând până în pânzele albe funcționarea Secției Speciale de Investigare a Magistraților prin comparație cu organismele europene, care cer insistent desființarea ei.

După un an de la funcționarea ei, această secție demonstrează că are ca scop timorarea procurorilor, pentru a nu mai avea încredere în propria lor autonomie de acțiune în instrumentarea dosarelor, și nu pentru a prinde magistrații venali care există în sistem.

În fapt, în decursul unui an de funcționare, această secție nu a putut dovedi nici măcar un caz important de șpagă, trafic de influență sau corupție în rândul magistraților.

Mandatul lui Tudorel Toader, plin de decizii subiective și fără criterii de selecție

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Comisia Europeană amintește și critică, pe bună dreptate, mandatul fostului ministru al Justiției, Tudorel Toader, care, prin deciziile rușinos de subiective și fără criterii de selecție clare, a distrus cele mai importante proceduri de numire în funcțiile cheie din procuratură. De corectitudinea cu care sunt implementate aceste proceduri de selecție depind apoi cele mai importante decizii de independență ale magistraților față de clasa politică.

Atât pentru șefia DNA, cât și pentru postul de procuror general, a fost imposibil de înțeles de ce unii magistrați au fost respinși pe bandă rulantă de către Tudorel Toader, reluându-se procedurile de la zero, ca la final, pentru șefia postului de șef DNA să fie aleasă tocmai Adina Florea. Desigur, procedură în final blocată, însă modul în care Tudorel Toader a condus, în trecutul recent, procedurile de selecție, atent monitorizate de către Bruxelles, ar trebui să intre la capitolul “așa nu” al justiției europene românești.

Un profesionist la vârful de decizie al Justiției se remarcă prin marea calitate de a-și putea învinge umorile și subiectivismele și alege strict în baza competenței cei mai buni candidați pentru posturile cheie din parchete. Nu a fost cazul lui Tudorel Toader, a cărui singură grijă a fost să selecteze acei procurori suficienți de obedienți cu care să poată schimba paradigma de acțiune din sistem. Din cauza lui, în parte, avem parchete importante, în prezent conduse prin interimate, de către magistrați de care atârnă controverse și vulnerabilități.

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

Regres în rapoartele de monitorizare de la Bruxelles, în comparație cu Bulgaria

O altă mare rușine în ceea ce privește procedurile de selecție în sistemul judiciar a fost șefia Inspecției Judiciare, post ocupat de către un personaj acuzat de plagiat, singurul candidat înscris, de altfel, pentru acest post. Unul dintre cele mai proaste semnale pe care îl poate da un sistem judiciar este teama sau reticența magistraților onești de a candida pentru posturile importante din sistem, pentru că postul vizat are deja un învingător sugerat dinainte. În cazul de față, vorbim d-ul Lucian Netejoru.

Încercările disperate ale condamnatului Liviu Dragnea de a scăpa de închisoare prin schimbări legislative rapide, date prin ordonanțe de urgență, au fost și ele criticate dur de Comisia Europeană, acesta fiind, probabil, și motivul principal pentru care România înregistrează acest regres formidabil în rapoartele de monitorizare de la Bruxelles, în comparație cu Bulgaria, care beneficiază de un tratament mult mai blând și căreia chiar i se promite că va scăpa definitiv de monitorizare.  O evaluare nedreaptă, pentru că Bulgaria nu este o țară cu o clasă politică mai puțin coruptă, ci doar mai diplomată în a-și gestiona problemele în fața oficialilor de la Bruxelles.

Recomandări

Infractori prinși cu ajutorul inteligenței artificiale. Profesor dr. Vlad Niculescu Dincă: Trebuie să înțelegem aceste „unelte”, altfel există un risc real să fim toți tratați ca suspecți | Interviu

Au trecut 12 ani de când România a intrat în UE, iar azi arată cât de slab pregătită și neputincioasă este clasa politică românească pentru a mulțumi Bruxelles în lupta de țară cu marea corupție. Dacă în epoca Kovesi- SRI, DNA a fost acuzat, pe bună dreptate, și de excese iacobine, sancționate ulterior de către judecători în achitări rușinoase, acum în guvernarea pesedistă, extrema retrogradă și-a arătat și ea dinții, sistemul judiciar abia reușind să supraviețuiască din încleștările mișcării suveraniste. Un eșec de țară din care nu se poate face remarcată decât retorica populistă.

Urmărește-ne pe Google News