Răspuns pentru Costi Rogozanu: Cât costă benzina și libertatea? Mult. Cât ne-ar costa lipsa libertății? Totul

Datoria unui ziar e să asculte cu atenție, mai ales când nu este de acord. Am publicat și vom continua să publicăm puncte de vedere care contrazic ceea ce putem numi „opinia redacției”. Oricum, „opinia redacției” e o simplificare dusă la zenit, din fericire niciodată tangibilă. Oamenii sunt diferiți și e foarte bine că e așa. 

Articolul de azi, vineri, al lui Costi Rogozanu mi-a stârnit câteva gânduri.

Rubricantul Libertății are 10 întrebări în textul său, „multe cu răspuns inclus”, cum singur mărturisește. Chiar dacă suntem populați de răspunsuri, poate rămâne loc de dialog. 

Ce faci cu un fanatic care vrea să te convertească sau să te omoare?

„Zelenski e un construct mediatic”, spune Costi Rogozanu. „Deja lumea a început să se întrebe care sunt costurile unui eroism de tip Zelenski. Nu e normal să cedezi țara rapid, desigur. Dar cum e «normal» să faci când vine un mastodont militar peste tine?”, se întreabă autorul. 

„Lumea” e ea însăși un construct. Dacă mergem la fapte, 141 – 5 e scorul cu care „lumea” a condamnat, la ONU, nu „costul Zelenski”, ci realitatea războiului lui Vladimir Putin.

Ce se poate face dacă te atacă iraționalul, superior ca forță? Poți să o iei la fugă, exact ce anticipa Putin că se va întâmpla, după informațiile, desigur incomplete și nesigure, care vin de la Kremlin. Faptul că Ucraina nu a îngenuncheat, nici armata, nici Parlamentul, nici Guvernul, a developat lumii exact intențiile conducerii ruse. 

Recomandări

Migranți transportați în cuști metalice sudate sub caroserie. Fost polițist, lider al grupării infracționale: „Dacă îs mari, mai mult de 6 nu”

Nu recunoașterea republicilor, nu protecția etnicilor, nu dezarmarea Ucrainei, ci transformarea țării vecine după chipul și asemănarea regimului președintelui Vladimir Putin, asta au dorit rușii de la început. Iar dacă nu se poate să vă mântuim, să vă facem ca noi, vă vom distruge, în buna definiție a fanatismului, despre care vorbea cândva Amos Oz. Te salvez de tine însuți prin ștergerea de pe fața pământului.

În fața unei astfel de atitudini ce pot face nu doar Ucraina, dar și România, Polonia, UE și NATO? Singura tactică a lui Putin pare a fi: o să omor atât de mulți, că veți ceda de frică, de oroare, de mila celor pe care îi am în putere. 

E ca și cum un criminal s-a urcat înarmat într-un vagon de metrou. El lichidează femei, copii, bărbați, dar îl lași să plece cu gândul că îi protejezi pe cei rămași. Numai că el se va urca în alt vagon. Și apoi în altul.

Cine e „militarist”?

Costi Rogozanu spune că atitudinea și retorica „triumfaliste, războinice” ale Vestului sunt încurajate de o presă „arondată discursului militarist”. Întâi de toate, nu Vestul a atacat o țară suverană și nu Vestul a invocat arsenalul său nuclear. „Militarist”, „războinic” acestea sunt atributele probate de președintele Vladimir Putin. 

Recomandări

De ce vrea Maricel Păcuraru să-și anuleze condamnarea din 2014. Argumentul avocaților: „Infracțiunea de spălare a banilor nu mai este infracțiune”

Da, Vestul a livrat arme Ucrainei, pentru că altfel primul vagon era deja sacrificat și măcelarul se muta pe magistralele de metrou vecine, cele dinspre asfințit. 

Dar știți ce au fost, totuși, mai numeroase decât armele? Cărucioarele de copii, păturile și pachetele de mâncare pe care milioane de oameni din toată Europa le-au pus la dispoziția refugiaților. 

Simțul istoriei

Costi Rogozanu reproșează presei că sprijină, prin generalizare, atitudinea militaristă a NATO, dar el însuși folosește un ton „de categorie” și argumente generalizatoare. Iar unele dintre premisele sale sunt, pur și simplu, factual greșite. 

De pildă, când spune „Dar cine mai are nevoie de cărți și de istorie în astfel de vremuri?”, Costi Rogozanu ignoră sutele de analize și editoriale publicate de presa internațională în aceste săptămâni. Istorici de dovedită competență încearcă să pună războiul din Ucraina într-un context al curgerii timpului. Sunt numeroase atitudini în care NATO nu e cocoloșit, minciunile SUA sunt și ele criticate, iar ipocrizia unor politicieni din UE este expusă.

Există mari autori, profesori, inclusiv cei din Rusia, care încearcă să înțeleagă și să ofere oamenilor nu „răspunsuri incluse”, ci date, comparații, perspective. Modești din fire, ne adăugăm și noi cu o analiză a lui Marin Gherman, jurnalistul român din Cernăuți, refugiat în România. O analiză în care încălcările drepturilor minorităților și radicalismul Ucrainei sunt expuse cu luciditate.

Recomandări

Exclusiv în limba română, în Libertatea, fragmente din cea mai așteptată carte a anului la nivel internațional, „Patriot”, memoriile lui Aleksei Navalnîi

În acest cadru de bogăție mondială de opinii, să susții că tu ai oligopol pe simțul istoriei sau că „nimeni nu vorbește despre asta…”, cum Dumnezeu se poate răspunde la așa ceva? 

Lucrul cu regimurile autocrate

Printre întrebările lui Costi Rogozanu e și reproșul că nu am avut resurse pentru dezvoltări la centrala nucleară de la Cernavodă, „fie ele făcute și cu chinezii?”.

În Europa, din motive care țin desigur nu doar de ei, dar și de reținerile Vestului, chinezii vorbesc mult, încep puțin și termină aproape nimic. De ce există reținerile României? Pentru că investițiile chineze vin la pachet cu o acceptare a unei culturi de business autocrate, cu racordări subterane și dividende otrăvite în timp.  

Nu, nu e bine că ambasadorii țărilor din Europa s-au lansat în sprijinul propriilor companii de energie, dar Ambasada Chinei are obiceiul să încerce să intervină la Înalta Curte de Casație și Justiție, când un mafiot de-al său este prins că face trafic de femei și prostituție în România. E o diferență. 

Cine plătește criza?

Întrebarea care traversează articolul lui Costi Rogozanu și care este una foarte bună, pentru că preocupă milioane de oameni: cine plătește factura războiului? Cine va achita prețul benzinei?

În democrații, factura o plătesc întotdeauna cetățenii. Sigur, ne putem amăgi sau putem acționa ca Putin, apucându-ne să atacăm și noi pe cineva, sperând că vom pasa costurile altora. Dar factura se va întoarce, mereu și mereu. 

Când ne întrebăm cât ne costă să fim liberi să ne întrebăm și cât ne-ar costa să nu fim liberi. Și asta, de fapt, știm. 

Îngrijorarea tinerilor care nu înțeleg ce se întâmplă

Generații întregi, femei și bărbați care n-au apucat epoca lui Ceaușescu, se întreabă ce a venit peste noi. 

Oamenii de 20 de ani, de 30 de ani din România par a fi cei mai afectați în acest moment. E ceva ce ei nu pot recunoaște și asta îi seacă, îi sperie. 

Se poate numi în o mie de feluri, imperialism, restaurație, țarism, cecenizare, dar, de fapt, e spiritul intact al comunismului, cu tot disprețul lui pentru viața umană. Nimeni nu e pregătit pentru benzină de 15 lei pe litru sau pentru revenirea trecutului.

Dar nu noi am ales, nu noi am provocat, nu noi l-am invitat pe Vladimir Putin și comunismul reînviat pe tancuri.

Oricum nu va câștiga pentru că, în esență, tot ceea ce știe comunismul e să ridice oamenii de pe stradă sau să stingă lumina dacă cineva gândește diferit.  

Urmărește-ne pe Google News