ComenteazăLudovic Orban a spus primul că între reformele din justiție și banii din PNRR nu e nicio legătură. Florin Cîțu a preluat și el tema. Premierul a folosit un ton mai echilibrat, socotind că ecuația bani europeni – justiție este prezentată într-un mod „exagerat”.
Operațiunea celor doi candidați arată ca una de liniștire a baronilor PNL din teritoriu. „Stați liniștiți, păpăm banii cum vrem”. Dar e o păcăleală.
PNRR nu este, într-adevăr, strict „condiționat” de reformele în justiție, nu în sensul obișnuit al verbului „a condiționa”. Însă obiectivele majore ale celor 29 de miliarde de euro sunt imposibil de urnit și de îndeplinit fără reforme. Nu doar în justiție, ci și în sănătate sau alte domenii.
Când Orban îi ia fața lui Cîțu la promisiuni umflate
Mai multe surse din Ministerul Sănătății, dar și din mediul politic relatează cum în ultimele luni se derulează un efort sistematic din partea politicienilor locali ca să ia construcția spitalelor regionale, proiecte care vor ajunge la un miliard de euro fiecare.
La fel vor câteva Consilii Județene influente în PNL să se întâmple și cu proiectele mari, naționale, ale PNRR, care ar fi revenit Agenției pentru Investiții în Sănătate. Apariția Agenției a fost deja pusă sub semnul întrebării de Ludovic Orban. Deși el știe foarte bine că Agenția e prezentă nu doar în înțelegerea cu UE, ci, mai important, în programul de guvernare. E prezentă pentru că e necesară.
Orban joacă dublu. El se declară victima unor forțe care îl propulsează pe Cîțu și da, aceste forțe există și se bagă unde nu le fierbe oala. Ele promovează un premier cu evidente vulnerabilități de carieră, temperament și competențe.
Dar, în același timp, vechiul politician Orban nu are nicio reținere să afișeze obiceiurile consolidate ale baronilor locali. Și să amenințe, pe față, că el, ca un tătuc al primarilor, nu o să lase condiționările din justiție să stea în calea felului în care sunt cheltuiți banii din PNRR. Când e exact invers. Integritatea și eficiența folosirii banilor sunt ele însele condițiile ca proiectele acelea să iasă.
Orban a supralicitat. L-a introdus și pe ministrul Ghinea în discuție, ca să crească furia votanților din Congresul liberal. Ratăm esența.
Lăsate exclusiv la îndemâna autorităților locale, miliardele din Sănătate nu vor avea șansa de a schimba ce e de schimbat. Și nu pentru că nu există unele Consilii Județene performante. Ci pentru că nivelul de complexitate al unui spital mare depășește capacitatea de organizare și de cunoaștere a României, darămite a unui județ, oricât de bine intenționaţi ar fi oamenii de-acolo.
Dacă Orban și Cîțu insistă în ideea lor de a muta toate investițiile din Sănătate în local, atunci, cel puțin în materie de spitale importante, peste cinci-zece ani ne vom alege cu niște carcase nefuncționale.
Noi nu construim acum spitale pentru 2021-2024. Ci spitale care vor deservi pacienții și în 2024-2050 și după aceea. De aceea vin banii din PNRR. De aceea ne finanțează Banca Europeană de Investiții, organism care finanţează proiecte pentru atingerea obiectivelor comune ale UE.
Iar aceste spitale, pentru pacienții deceniilor următoare, sunt conglomerate de opțiuni, competențe, tehnologii și standarde extrem de sofisticate.
Spitalele au ajuns niște minuni ale talentului organizatoric, arhitectonic, ingineresc și medical. Orice medic român responsabil realizează că azi nu avem în țară specialiștii în stare să gândească, să proiecteze și să facă operațional un astfel de spital. De ce tac medicii?
Există un număr neidentificat de români care muncesc în străinătate în domeniul acesta, însă nu suficienți și, oricum, ei sunt prinși în proiecte din Kuala Lumpur în Toronto. Pentru anii care vin, e nevoie să mobilizăm nu zeci, ci sute de experți străini, de la manageri de proiect la ingineri. Cum să-i găsească și să-i angajeze, în paralel, la concurență, și Oradea, și Craiova, și Iașiul, care-i logica?
Capitolele din PNRR pe sănătate, sau mai bine zis partea agreată cu UE în avans, legată de spitale, dă Consiliilor Județene investițiile de talie medie și mică.
Cele naționale însă pot fi gestionate doar la nivel central, susține programul de guvernare cu care PNL și USR-PLUS au mers în fața Parlamentului.
Aici nu doar PNL greșește, ci și USR-PLUS, care insistă, susțin surse liberale, ca Vlad Voiculescu să conducă Agenția pentru Investiții în Sănătate, ceea ce ar transforma din nou, în mod nefast, o discuție sistemică într-una despre persoane.
Miza e enormă și o altă înfruntare Voiculescu – PNL e o formă de exacerbare a diferențelor, nu de întâlnire pe terenul posibilului.
Dacă proiectul finanțat prin BEI și prin PNRR reușește, atunci avem o șansă ca îngrijirea medicală terțiară, cum o numesc specialiștii, cazurile grave, de la cancer la arsuri, să poată fi tratate sistematic în țară, la standardele europene ale momentului. Acum asta se poate întâmpla în câteva centre, construite prin eforturi de decenii și alinieri aparte de șanse. Medicii știu toate acestea, de ce tac?
Acum, abia câți oameni bolnavi beneficiază de firavele puncte de pe harta României unde se poate face îngrijire terțiară la nivel de top. Puțini față de cei care se sting zi de zi în urma unor boli curabile.
Numai că a construi spitale regionale de nivel european presupune un proces rafinat, complex, cu o competență și o experiență nevisate. De unde rezultă că nu deținem competența? Un semn ar fi acela că nu am construit, din bani publici, niciun spital important în ultimele decenii.
„Numai faza de operaționalizare, adică cea dintre terminarea la cheie a clădirii și momentul în care pot fi primiţi pacienţi durează, prin standardul internațional, cel puțin un an”, a explicat pentru Libertatea unul din specialiştii români de investiții din sănătate, care lucrează în străinătate și care a preferat să nu-i publicăm și numele.
Noi, de trei ani nu reușim să urnim nici măcar proiectele spitalelor regionale. Proiectele, nu clădirile.