2 comentarii„Să se odihnească în pace și să se înalțe în glorie” („May Her Late Majesty Queen Elizabeth II rest in peace and rise in glory”), se încheie mesajul Arhiepiscopului de Canterbury, unul dintre cele mai emoționante din seara dispariției Reginei Elisabeta a II-a.
Pisica din Downing Street, numărul 10
Dincolo de elocvența omagiilor și de solemnitatea scenelor, Marea Britanie ne furnizează proba naturaleței pentru care milioane de oameni invidiază cordial Anglia și o iubesc cu iritare. După ce prim-ministrul Liz Truss și-a prezentat condoleanțele, din fața reședinței oficiale, ea a reintrat înăuntru.
La scurt timp, pe când BBC transmitea live și comenta discursul premierului, ușa din Downing Street 10 s-a crăpat. Toată lumea s-a întrebat cine iese din cadrul negru și strălucitor. S-a strecurat afară o pisică tărcată. Felina a căscat o clipă ochii la mulțime, reflectoare, la cioporul de jurnaliști și apoi a plecat nestingherită, agale, pe trotuar, în ploaia londoneză.
„A onorat serviciul public”
După ce a fost anunțată moartea reginei s-a rostit de mii de ori expresia „serviciul public”. Elisabeta a II-a „a onorat serviciul public” și l-a ridicat la rang de destin. Încă de la încoronare, ea le-a spus oamenilor că nu va domni, ci îi va servi. A adăugat că nu o poate face de una singură, ar fi o povară prea mare pentru orice om. The Guardian a publicat un citat amuzant sau extrem de sobru al ei – avea arta de a media prin umor cele mai conservatoare momente -, în care spunea că „una dintre marile probleme ale unei persoane e că nu are un singur job toată viața”.
Probabil că niciodată în istoria lumii, asta și datorită mixajului dintre TV, presă și online, care multiplică evenimentul de astăzi, nu s-a adus un elogiu atât de extins ideii de serviciu public. E o seară care, într-un fel, are șansa de a recupera demnitatea a milioane și milioane de oameni care lucrează în zona publică. Paradoxul e că acest lucru e reușit de o ciudățenie instituțională, de un ”scandal democratic”, precum un șef de stat monarhic, care a simbolizat serviciul public.
Noi, în România, le spunem „bugetari”. Deseori, îi devalorizăm sau chiar îi disprețuim. Dar sunt profesorii, polițiștii, medicii, magistrații, funcționarii, reginele și regii noștri nerecunoscuți. Până când ei nu vor fi responsabili, iar noi, rezonabili, nu ne putem face bine. Probabil că și pisica ar fi devenit, în alt context, o temă de atac.
Dar e la fel de adevărat și altceva. Între dedicația reginei și dedicația serviciului public majoritar exersat de la noi e o mare diferență, una care poate muta paralela în derizoriu.
Imaginile de acum două zile, o arată pe regină cum participă la ceremonia tradițională de întâlnire cu noul premier britanic în baston și cu dosul palmei mâinii drepte înnegrit, probabil de acele perfuziilor. N-a cedat în fața datoriei nici în ultimul moment.