O expoziție care vă ajută să faceți diferența între naționalismul bățos și patriotismul temeinic

Sunt mai mulți ani de când n-am mai dat atenția cuvenită vieții culturale bucureștene, dintr-o combinație de motive obiective și pretexte subiective. Cele obiective țin de traficul cel mai adesea infernal, de problema mereu enervantă a locurilor de parcare sau de simultaneitatea evenimentelor, care paralizează uneori opțiunea fermă pentru ceva anume.

Printre pretextele subiective, aș număra sentimentul că atmosfera dominantă din societate e anti-intelectuală și că ne-am lăsat copleșiți de mediocritate, până când ea a devenit decorul nostru cotidian, deloc stimulant pentru circulația liberă și fertilă a ideilor sau proiectelor.

E adevărat de asemenea că nu avem o sală de concerte ultra-modernă, că spațiile expoziționale sunt la fel de rare ca librăriile, sau că ne-am obișnuit – mai ales după episodul pandemic – să rămânem pironiți în fața ecranului de computer Și totuși, blazarea fatalistă e nedreaptă, întrucât capitala rămâne scena multor isprăvi culturale interesante, pe care merită să le descoperim.

Prezența fizică în rândul concitadinilor amatori de cunoaștere e până la urmă mai mulțumitoare decât încă o seară solitară dedicată serialelor pe Netflix, sau nu știu cărei conferințe urcate pe YouTube.

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

Contează desigur și să ai prieteni care te sună ca să te invite la evenimente – teatru, artă plastică, muzică, lansări de carte și altele – cum mi s-a întâmplat deunăzi, când am fost urnit din bârlogul casnic pentru a vizita expoziția ”De la Țepeș la Brâncuși. 5 secole de istorie și cultură în spațiul românesc”, organizată între 16 septembrie-22 octombrie 2022 la Arcub Gabroveni. Micul nostru grup a fost însoțit prin sălile vechiului han – convingător restaurat și convertit în centru cultural – de chiar inițiatorul acestei expoziții, dl Emilian Radu.

Antreprenor cu rădăcini oltenești și ardelene, dl Emilian Radu a expus în sălile Arcub-Gabroveni cele mai prețioase piese din colecția sa personală de hărți și cărți vechi, manuscrise și fotografii de epocă, confecționând pe speze proprii vitrinele și fișele explicative în engleză și română. Primăria a pus la dispoziție clădirea, iar sintaxa exponatelor a beneficiat de expertiza Muzeului Național de Istorie al României.

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

Nu-ți ajunge o singură oră pentru a zăbovi lămuritor în fața fiecăruia dintre cele 350 de exponate, al căror eclectism e rezolvat prin dispunere cronologică și care se află pentru prima dată la dispoziția publicului.

Ai spune că vezi un bun exemplu de parteneriat public-privat, numai că instituțiile asociate n-au alocat fonduri pentru editarea unui catalog, deși acesta ar fi fost singurul mod de a conserva o scenografie patrimonială de prim ordin, altminteri efemeră. Oricum, ca vizitator, obții imaginea policromă și panoramică a istoriei noastre din ultimele cinci veacuri, prin hărți occidentale și otomane (civile sau militare) dedicate regiunii danubiene, tipărituri biblice și omiletice întemeietoare de tradiție literară, manuscrise liturgice bogat ornamentate, hrisoave domnești, acte de cancelarie regală, ediții princeps ale clasicilor din secolele XVIII- XIX, fotografii de la momente colective cruciale, gravuri și, pentru a justifica genericul, un desen inedit de Brâncuși.

Recomandări

Cine a ucis-o pe Geanina? Singurul suspect din anchetă, un profesor de istorie, a fost achitat definitiv, din lipsă de probe

Nu prea există o modalitate empirică mai sugestivă de a revedea ”filmul” dinamicii noastre intelectuale și politice post-renascentiste, care pleacă de la mozaicul regatelor, ducatelor și raialelor, lăsând loc, ca ecou al (r)evoluțiilor europene, atât Unirii lui Cuza, cât și celei de sub regele Ferdinand, care a îngăduit România Mare, abia atunci când imperiile continentale s-au prăbușit.

În expoziția despre care scriu, reușești să faci diferența dintre naționalismul bățos și patriotismul temeinic educat. Înțelegi adică modestia eroică a devenirii noastre reale, bătătorită cu sacrificii și purtată ascendent prin grația unor domnitori, suverani și cărturari capabili să rezoneze deopotrivă la moștenirea Bizanțului și la impulsurile civilizatoare sosite din Occident.

Lipsită de documente atent studiate în contextul apariției lor, cronica unei națiuni alunecă în ideologie și ficțiune triumfalistă, așa cum s-a tot întâmplat sub regimul comunist.

Iată de ce expoziția de la Arcub-Gabroveni e un act reparatoriu de pedagogie identitară, care merită salutat, chiar dacă – pe fundalul celor descrise la începutul acestui editorial – ea riscă să treacă neobservată de profesori, elevi și studenți, de iubitorii lucizi ai istoriei naționale și de cercetătorii porniți în căutarea unor noi argumente.

foto: Eli Driu

Urmărește-ne pe Google News