Cei care pleacă și cei care rămân
TEATRU: “Bad Talks”, regia Radu Iacoban, unteatru
Una dintre cele mai recente premiere la unteatru, de la începutul lui august, e un one man show semnat de actorul, regizorul și dramaturgul Radu Iacoban. Ca actor, îl știți dacă ați văzut spectacolul “Constelații” de la Teatrul Act sau filmul “Charleston”, iar ca regizor, după spectacolul “Viața și moartea lui Richard 2”, de la Teatrul Mic.
În “Bad Talks”, pe un text scris și regizat de el, pe care îl dedică părinților săi, care-au venit din Italia în 2018 pentru a participa la protestele din 10 august, pentru că mai cred în schimbare, Iacoban spune povestea unei Românii dintr-un viitor apropiat posibil care pare distopic doar pentru că are ceva absurd, dar altfel, încă legat de realitatea noastră de acum.
Spectacolul vorbește despre noi, așa împărțiți cum suntem între cei care pleacă și cei care rămân, la pachet cu toate emoțiile de furie și frustrare sau frica de apropiere și de empatie cu care am crescut din generație în generație.
În spectacol, Radu Iacoban creează opt personaje diferite prin care spune aceeași poveste din opt puncte de vedere diferite. Se completează treptat până când ajungem să înțelegem mai bine ce se întâmplă dincolo de suprafața vizibilă la o privire grăbită, cum ni se întâmplă că acordăm de cele mai multe ori cele mai mari părți dintre evenimentele naționale care ajung știri. Toate personajele lui Iacoban sunt foarte actuale, dacă nu ne regăsim noi înșine măcar în unul, sigur recunoaștem oameni din jurul nostru în ele, chiar oameni apropiați, sau alții pe care-i știm din viața “pieței publice”.
Peste toate, mai există un al nouălea personaj, actorul, prin care Radu Iacoban pare că încearcă un metadialog cu spectatorii despre obiceiurile mersului la teatru în vremurile actuale, când, de exemplu, ne vine greu să ne închidem telefoanele pentru două ore sau să nu întârziem.
Spectacolul se joacă pe 17 septembrie, de la 19.00. Biletele costă 40 de lei și se cumpără de pe eventbook.ro.
Actori faimoși în roluri episodice și promisiunea umorului
FILM: “The Dead Dont Die”, regia Jim Jarmusch, Retrospectiva Anonimul
Festivalul de film Anonimul, încheiat recent la Sfântu Gheorghe, vine și în București cu o retrospectivă care include câteva dintre filmele din program, inclusiv cele câștigătoare.
Printre ele, va fi proiectat și “The Dead Dont Die”, cel mai recent film al regizorului american Jim Jarmusch, pe care s-ar putea să vi-l amintiți după filmele “Only Lovers Left Alive” (are și o coloană sonoră superbă) sau “Coffee and Cigarettes”.
E prima ocazie în care putem să vedem în București cel mai nou film al lui. Asta înseamnă că nici eu nu l-am văzut încă, dar intuiția îmi spune că o să fie foarte bine din două motive. În primul rând, distribuția: Bill Murray, Adam Driver, Chloë Sevigny, Tom Waitts, Tilda Swinton, Steve Buscemi, Iggy Pop și tot așa, o mulțime de actori sau muzicieni faimoși. Practic, o să ne trezim din când în când cu câte un faimos într-un rol episodic, ceea ce mereu e distractiv. Și apropo de asta, în al doilea rând pare că ne vom distra cu acest film și că nu vom duce lipsă de umor bun. Pentru cine a văzut deja recentul “Once Upon a Time… In Hollywood” al lui Tarantino și a fost dezamăgit, că se aștepta la mai mult – cum e cazul meu și al colegului Sebastian Vizan – , sper că ne vom putea consola cu “The Dead Dont Die” al lui Jarmusch și că vom râde sincer, nu din politețe, cum s-a întâmplat dincolo.
FIlmul va fi proiectat pe 12 septembrie, de la ora 20.30, la Cinema Muzeul Țăranului Român. Biletele costă 15 lei și se găsesc pe eventbook.ro.
În bucătăria lui Salman Rushdie
PODCAST: Salman Rushdie despre “Quichotte”, The Guardian Books Podcast
Scriitorul britanic de origine indiană a ajuns la romanul cu numărul 14. Se numește “Quichotte” și rescrie povestea lui Don Quixote. Unul dintre lucrurile pe care le aflăm din episodul cu Salman Rushdie din podcastul ziarului The Guardian despre cărți e că a ales forma de scriere Quichotte pentru că e mai naturală – e încă folosită în Franța și Germania. Pe lângă genul ăsta de detaliu, în podcast, Salman Rushdie povestește cum s-a apucat de cartea asta, ce teme a căutat, legăturile cu episoade din viața sa personală.
Despre “Don Quijote de la Mancha”, scris de spaniolul Cervantes în 1605, se spune că este primul roman modern al lumii și unul dintre primele romane de tip “pe drum”, în care drumul e unul inițiatic, care transformă. Alegerea lui Rushdie de a revizita mitul ăsta și de a-l aduce în contextul vremurilor actuale pare unul foarte potrivit. De exemplu, Dulcineea lui Quichotte în versiunea lui Rushdie e o foarte faimoasă vedetă de televiziune americană, în timp ce Quichotte e un om de vânzări din industria farmaceutică.
În episodul din podcast, scriitorul ne lasă să tragem cu ochiul la bucătăria lui – cum gândește și cum scrie, ce îl inspiră și cum caută varianta potrivită.
“Quichotte” va fi tradusă în limba română la Editura Polirom, lansarea ediției în limba română va fi în cadrul Târgului de carte Bookfest 2020, care va avea loc la finalul lunii mai, începutul lunii iunie.
Ecologismul ca mod de viață
CARTE: “Familia (aproape) zero deșeuri”, de Jérémie Pichon și Bénédicte Moret, Editura Seneca
La Editura Seneca a ieșit de curând un ghid pentru un stil de viață (mai) sustenabil. E o carte de ecologie bine ancorată în realitatea vremurilor noastre. Scrisă de un cuplu de francezi – Jérémie Pichon și Bénédicte Moret, el, conferențiar, ea, ilustratoare, amândoi ecologiști – , vorbește despre schimbările pe care oricine le poate face în stilul de viață pentru a scădea poluarea și efectele negative pe care acțiunile sale le au asupra mediului. Povestea e spusă atât din experiența lor, ca familie, de trecere de la o viață tipic consumeristă, cum trăim mulți dintre noi, la una conștientă, care produce cât mai puține deșeuri țintind spre zero (ceea ce în limba engleză se numește zero waste).
În primul rând, cartea francezilor nu e una agasantă prin activism sau reproșuri care să ne facă să ne simțim prost pentru stilul de viață pe care-l avem. Din contră, cei doi au o perspectivă foarte echilibrată, care ne invită mai degrabă să ne punem întrebări despre obiceiurile noastre de consum și societățile în care trăim, să conștientizăm ce efecte are stilul nostru de viață (producem prea mult, cumpărăm prea mult, inclusiv lucruri de care nu avem nevoie, aruncăm prea mult) și să începem să luăm măsuri.
Ideea principală pe care mizează cei doi prin această carte e recâștigarea puterii pe care o avem în calitate de cumpărători. Vor să ne amintească că actul de a cumpăra e egal, ca putere, cu cel al votului și că putem să determinăm politicienii să adopte legi și pe marii afaceriști să-și schimbe practicile de producție tocmai prin ceea ce alegem să cumpărăm sau să nu mai cumpărăm, ceea ce va duce, treptat, la acele schimbări pe care le așteptăm de la societate pentru a proteja Planeta și a nu rămâne fără ea. E vorba despre aceea idee că societatea suntem fiecare dintre noi și că schimbarea începe cu fiecare dintre noi.
Carte e utilă. Are cifre și statistici, de la nivelul Uniunii Europene și al Franței, din toate industriile conexe consumului și deșeurilor, de la marketing și publicitate și industria producției de ambalaje până la procesarea deșeurilor. Editura românească a completat statisticile cu date valabile pentru România, așa că, citind cartea, putem să ne facem și o idee despre cum stăm în context european. Util cu atât mai mult cu cât și la noi, odată cu semnarea contractului cadru pentru un viitor incinerator în București, se discută despre cum e mai bine să ne gestionăm gunoaiele.
Ordonate în capitole tematice în funcție de destinația consumului (casă, alimentație, igienă, cosmetice etc.), informațiile din “Familia (aproape) zero deșeuri” sunt și povești, și scheme, parcă de recapitulare, pentru a face totul mai ușor de parcurs și de reținut, ca la școală. Asta face cartea prietenoasă și pentru adulți, și pentru copii.
Cartea costă 39 de lei pe edituraseneca.ro.