Proiectul a fost adoptat cu 47 de voturi pentru, zero abțineri și două voturi împotrivă, iar referendumul ar urma să fie organizat pe 24 noiembrie, în același timp cu primul tur al alegerilor prezidenţiale. 

Ce vor fi întrebați bucureștenii? (întrebări propuse de primarul Nicușor Dan):

1.⁠ ⁠Sunteţi de acord ca repartizarea între Primăria Municipiului Bucureşti şi Primăriile de Sector a impozitelor pe venit şi a taxelor şi impozitelor locale colectate de la bucureşteni să fie aprobată de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti?

2.⁠ ⁠Sunteţi de acord ca Primarul General al Municipiului Bucureşti să emită Autorizaţiile de Construire pe întreg teritoriul administrativ al oraşului?

Este un exercițiu de centralizare imaginat de primarul Capitalei. Decizia, la primul punct, va fi la mâna consiliului general, iar la cel de-al doilea, zona sensibilă a sectorului imobiliar, va sta în pixul actualului primar, Nicușor Dan. 

După ce decenii la rând s-a făcut pro domo pentru descentralizare, acum primarul Capitalei și cei care-l susțin fac elogiul centralizării. Prin urmare, după descentralizare urmează re-centralizarea. Ca în Caragiale! 

Bunăoară, primarii de sector și consiliile locale aferente ar fi coruptibile, sub etica și morala lui Nicușor Dan și, drept urmare, trebuie centralizată decizia către zona non-coruptibilă. Totuși, din exercițiul și practica democrației, noi știm că un singur om poate mai ușor greși decât mai mulți oameni. Un singur om egal decizie autoritară, mai mulți oameni înseamnă dezbatare, dialog. În fine…

Nicușor Dan este acum omul bun. Admitem că etica și morala domniei sale sunt ireproșabile. Admitem că este un om care se luptă dur cu mafia imobiliarelor. Dar actualul primar al Bucureștiului nu e veșnic în funcție. Va veni vremea când nu va mai fi primar, e doar o chestiune de timp. Vom avea în viitor la primărie un Oprescu sau o Firea oarecare, foști primari huliți de lumea anticorupților de la noi. Ajunge doar să ne uităm la trecutul recent și vom afla cum s-au agitat apele în jurul Gabrielei Firea și a lui Sorin Oprescu. 

Să ne imaginăm ce se va întâmpla când cineva de la Partidul Social Democrat va ajunge în fotoliul de primar, iar decizia autorizaţiilor de construire va fi doar la mâna acestuia? Ce va zice atunci lumea bună, tinerii frumoși și liberi, cum au fost denominați, care acum nu pierd niciun moment în a denunța ceea ce ei numesc „ciuma roșie”? Simplu exercițiu retoric, nici nu e greu de imaginat ce se va întâmpla. 

În fond, avem exemple din trecutul recent. În 2011, o inițiativă a Partidului Democrat Liberal (PDL) – democrat-liberalii erau atunci pe val, credeau că vor fi trăi cât lumea și pământul –, susținută de PSD, a avut următoarea formulare: Propunere legislativă pentru modificarea art. 97 din Legea nr. 267/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. Ce s-a întâmplat atunci? S-a schimbat legea pentru alegerea primarilor – s-a adoptat formula majorității simple, într-un singur tur de scrutin. Simplu: cine ia cele mai multe voturi devine primar. 

Iată ce au listat cei de la PDL în expunerea de motive: „Având în vedere actuala criză financiară, care afectează drastic bugetul de stat și bugetele locale, și pentru un tratament egal (bunăoară, alegerile pentru funcția de președinte al consiliului județean erau diferite de cele pentru funcția de primar și se cerea o armonizare – nota mea), propunem prin actul normativ inițiat ca alegerea primarilor să se efectueze identic cu cea a președinților consiliilor județene, adică într-un singur tur de scrutin, dacă nu există balotaj.”

Împachetată ca grijă pentru bugetul țării, inițiativa de atunci s-a făcut lege, iar piatra aruncată în baltă încearcă a fi scoasă de acolo de mai mulți înțelepți electorali (citește a se reveni la alegeri în două tururi) – vezi petiția comunității Declic „Vrem primari aleși în 2 tururi” pentru care s-au strâns deja 51.569. 

Un alt exemplu vine de la așa-zisul uninominal – alegerea deputaților și senatorilor în circumscripții uninominale. Ceea ce inițial s-a dorit a fi o lege bună, a fost de fapt o lege-eșec, inițiată, la vremea respectivă, tot de PDL. După două alegeri generale, cu efecte electorale halucinante (exemplu: [1] candidați care au pierdut colegiul în care au candidat deși au fost pe primul loc, [2] supradimensionarea parlamentului etc.), legea a fost abandonată de toate partidele și a fost schimbată. Nu contează, ea își făcuse efectul, iar neîncrederea cetățenilor în principiile democrației a scăzut.  

Pentru a sintetiza, personal nu sunt împotriva centralizării. Spre exemplu, nu sunt de acord ca o școală din orice sector bucureștean să arate ca un OZN din punct de vedere al dotărilor, iar una de la țară, dintr-un sat din Bărăgan, să fie lăsată de izbeliște, cu WC-ul în fundul curții, vezi, Doamne, pentru că așa arată bugetele locale. 

Presimt că inițiativa lui Nicușor Dan, dacă va trece, va da în viitor naștere la un cor al lamentațiilor și al contestării. Vor fi vocali tocmai cei care azi susțin inițiativa primarului. Ajunge doar să vină la putere în București un primar care nu e din barca lor, e susceptibil de corupție și membru al partidului „ciuma roșie”. Vom vedea.

Urmărește-ne pe Google News