ComenteazăPiratul Spînu, interpretat de regretatul de Colea Răutu în serialul TV „Toate pânzele sus”, ar fi scăpat și el, dacă îi lua urma nu câinele Lăbuș de pe corabia „Speranța”, ci justiția noastră.
Imaginea statului român în ochii propriilor cetățeni, dar și în cei ai partenerilor europeni, n-a fost probabil niciodată, de la aderarea din 2007, atât de jos.
Ce să înțeleagă orice om? Săvulescu e vinovat grav în România, dar puțin vinovat în Italia și bun de lăsat în pace în Grecia.
La București, Dragoș Săvulescu a primit 5 ani și jumătate pentru corupție, după ce justiția a considerat că a făcut parte dintr-un grup care, în frunte cu primarul Mazăre, a beneficiat de privatizarea frauduloasă a plajelor de la Mamaia. La Napoli însă, analizând situația lui juridică, curtea de apel italiană a decis ca omul de afaceri de succes să execute o pedeapsă mult mai blândă, în libertate. Iar conform tribunalului de pe insula Syros, Săvulescu ar fi riscat mai mult dacă își parca mașina pe interzisul străduțelor grecești, decât așa, când pasămite este urmărit cu un mandat european de arestare, anunțat cu severitate pe site-ul Poliției Române.
Mai e cineva în statul român care să realizeze cât de umilitoare și dezarmante sunt aceste derulări de evenimente pentru societate? Dacă e adevărat, cum observa un scriitor, că dreptatea le oferă oamenilor sentimentul ordinii, care face posibilă viața în comun, în România suntem supuși zilnic testelor de neîncredere.
De ani de zile, justiția și autoritățile care ar trebui să o sprijine ne erodează speranța. Cum sună știrile? României i se refuză cererea de extrădare a lui Puiu Popovici de către un judecător britanic. România este amânată, sute de săptămâni, de către justiția din Marea Britanie, în privința extrădării lui Alexander Adamescu. Iar acum, prin decizia Curții de Apel a Mării Egee, sistemul nostru de justiție, de la Înalta Curte, Curtea de Apel, DNA și Ministerul Justiției, este pur și simplu ignorat.
Are cineva din birourile bucureștene migrene în această zi, după ce s-au spart petrecerile de vară indiană, din Mykonos?
Probabil că da. Să sperăm că da. Există mii de oameni în poliție, Parchete, judecătorii care-și fac treaba onest și muncind din greu. Există alți oameni în serviciile secrete, fie că sunt cele ale Poliției, SRI sau altele, care simt responsabilitatea misiunii lor și nu-și bat joc de meserie. După cum există avocați care-și apără cinstit și cu înverșunare clienții, duelându-se în tribunale cu procurorii. Ei toți țin în picioare Constituția, ordinea publică, justiția, câtă mai e, și ei lucrează în folosul societății.
Dar există și angajați din justiție, servicii, ministere, care sunt indiferenți, fricoși sau corupți.
Pe vremuri, fugarii români se adăposteau dincolo de Ocean, în Costa Rica, Panama sau Brazilia. Astăzi stau în vecini și trec cu feribotul, de pe nisipul Cicladelor direct la proces, fără teamă că cineva ar putea lua în serios statul român. Până la urmă, e dreptul lui Săvulescu și al celorlalți să se apere unde pot, dacă România a ajuns atât de incompetentă, iar justiția sa, de neechivalat în Europa. Așa cum sarcina probei e la acuzare, nu la inculpat, misiunea îndeplinirii justiției e la stat, nu la cel pedepsit.
Dar nu asistăm doar la un festival de nepricepere. E și mult interes ca să se tergiverseze anumite dosare, să se mușamalizeze.
Colectiv și Hexi Pharma, două alte procese lungite
Ceva unește aceste cazuri. Traseul clasic al unor dosare mari este: lălăială – uitare – fum în aer – lipsă de consecințe.
În procesul Colectiv, în timp ce Piedone își face imagine furioasă pe banii publici ai primăriei și derulează o campanie de PR fără precedent, dosarul a intrat la Apel într-o bulversare din care nimeni nu a mai înțeles nimic. Până una alta, justiția, prin CSM, s-a arătat severă cu procurorul care reprezintă DNA în instanța unde se judecă Colectiv.
În cazul Hexi Pharma, la fel. La început, instanțele nu au vrut pur și simplu, vreme de peste un an, să se bage și să preia acest cartof fierbinte. După alți câțiva ani, s-a dat o decizie în primă instanță, de vinovăție.
Când s-a ajuns la etapa definitivă, Curtea de Apel a amânat de cinci ori verdictul. Între timp, într-o operațiune de dezinformare în care PRO TV și-a dat mâna, arc peste timp, cu Antena 3 a anului 2016, s-a lansat o perdea de fum că în dosar s-ar fi descoperit, misterios, că „dezinfectanții erau conformi” și că, până acum, totul se baza pe un laborator neacreditat.
Minciuna e mare cât China, în condițiile în care toate analizele făcute substanțelor și aflate la dosar, realizate la laboratoare din Cehia, Italia și România, arată că dezinfectanții erau neconformi și nu omorau germenii. Medicii le foloseau, oamenii se infectau. În Cehia s-a validat asta la Chemila, laboratorul acreditat internațional, în România, la Institutul Cantacuzino.
Chiar și analizele comandate de Hexi Pharma la laboratorul Eurofins din Italia și descoperite de procurori, după ce frauda a fost expusă de presă, au probat limpede că biocidele au fost falsificate. Mai mult, pe parcursul cercetării judecătorești, au venit în instanță angajați ai laboratorului Unilab, controlat pe ascuns de Condrea, care au povestit că și ei semnalaseră, în e-mailuri descoperite, că dezinfectanții nu omorau bacteriile și virusurile.
Tot la tribunal, un agent de vânzări a confirmat că s-a ajuns ca spitalul din Timișoara să descopere un germen nosocomial în, teoretic, cel mai puternic biocid al Hexi Pharma, Suprasept, cel folosit de chirurgi în sălile de operații.
„Dosarul este îngrozitor, nu cred că, vreodată, cineva îl poate acoperi”, a spus, după ultimul termen, unul dintre reprezentanții spitalelor care sunt parte civilă în proces.
Directorul de producție Hexi Pharma a recunoscut diluarea biocidelor
Sunt sute de analize, zeci de declarații, înregistrări și e-mailuri, până și directorul de producție Mihai Leva al Hexi Pharma, inculpat în caz, a recunoscut că au diluat intenționat din producție dezinfectanți: „Produsele noastre conțineau mult mai puțină substanță activă decât scria pe etichetă. Dar așa le-am moștenit. Și înainte de a veni eu în fabrică, produsele sigur nu au fost mai bune”. Se făcea așa de peste 10 ani.
Prima instanță a decis că tot jocul cinic s-a desfășurat „dobândind în acest fel uriașe sume de bani în detrimentul siguranței sănătății contribuabililor români plătitori de taxe și impozite”, după cum a apreciat primul judecător, Mitu Stegaru, de la Tribunalul București.
Cine are interesul să se eternizeze și, eventual, să se compromită procese precum Colectiv și Hexi Pharma, care lămuresc felul în care statul nu și-a făcut treaba și milioane de români „au suferit în spitale grave afecțiuni sau chiar decese”, după cum a scris chiar judecătorul de la Hexi în motivare? Același sistem care a diluat cazurile Popovici sau Săvulescu.
E responsabilitatea instanțelor ce verdicte dau. Nimeni nu se poate amesteca peste cercetarea și deliberarea lor independentă și echidistantă. Dar amânarea la nesfârșit a cazurilor și, odată pronunțat verdictul, ignorarea acestuia prin nepunerea în aplicare îi fac pe oameni să lase brațele jos și să înalțe toate pânzele sus. Și pașapoartele la control.