Comentează„Mii de ajutoare sociale fără drept”, anunța un reportaj făcut de Știrile Pro TV, difuzat pe 14 februarie, despre rezultatele primei săptămâni a campaniei de verificare a ajutoarelor sociale, inițiată de către ministrul muncii Raluca Turcan.
Reporterul Pro TV abordează un beneficiar de ajutor social din județul Giurgiu, un bărbat în vârstă de 44 de ani. Mai întâi îl întreabă din ce trăiește, apoi face o observație legată de o mașină din curtea omului. „Și mașina văd că e în curte” spune jurnalista de la Pro TV. „Nu e a mea”, se justifică omul, spunând că e a fratelui lui și că nu mai funcționează.
Explicația omului, că ar fi a fratelui mașina, nu mai contează pentru autorii materialului. Îi atribuie omului mașina, printr-un fals citat în titlu. „Am maşină, dar nu e bună”.
Rețeta pentru reportajele despre asistați social
Reportajul e construit după o rețetă veche, folosită de televiziuni mari, ca Pro TV sau Digi24, de zeci de ori, de ani de zile, dar și de publicații centrale sau locale, pentru a construi narațiunea „asistații social = infractori & leneși”.
Iată ingredientele rețetei. Folosirea lor, de către oricine, cu oricât de puțină sau de multă experiență în presă, garantează succesul în a demoniza asistații social și a dirija frustrările românilor de la problemele reale ale României la „leneșii” care țin țara pe loc.
1. Beneficiarul de ajutor social, numit și „asistatul social”, e arătat ca un infractor, cineva care ascunde ceva, păcălește statul. În cazul ăsta, mașina e sugerată ca o posibilă neregulă. Dacă e sau nu mașina omului, cu adevărat, dacă e o neregulă pe bune, nu mai contează. Nu faptele sunt relevante în astfel de reportaje, ci insinuările.
„Infractorul” poate fi și un bărbat din Ferentari, care stă la coadă în fața Complexului de Servicii Ominis din București, „prins” de reporterul Digi24 că poartă tricou cu etichetă „Dolce & Gabbana”. Materialul, publicat în toamna lui 2017, face parte din seria „România Degeaba”.
Reporterul Digi24 nu doar că îi observă tricoul și trage concluzia că bărbatul păcălește statul, dar merge un pas mai departe. Îl prinde pe bărbat de tricou și îl caută la etichetă.
Bărbatul îi zice că a primit tricoul, dar ce mai contează? Tricoul devine dovada că bărbatul e un parvenit care păcălește statul, iar reporterul, cel care a scos eticheta – și adevărul – la iveală.
Și așa ajungem la ingredientul nr. 2 al rețetei.
2. Jurnalistul nu mai e cineva care informează, ci se erijează în rolul celui care controlează. Devine organ de control, cu libertăți de acțiune extinse: poate să încalce chiar spațiul personal al omului, prinzându-l de tricou.
3. Un alt ingredient esențial pentru aceste reportaje: beneficiarul de ajutor social e portretizat drept cineva care nu vrea să muncească. E un leneș, un profitor.
Să amintim aici despre o „știre” de anul trecut, preluată de mare parte din presa centrală, despre cum niște asistați s-ar fi răzvrătit pentru că noul primar din Ploiești i-ar fi pus la muncă. În realitate, nu a fost nicio răscoală, a explicat chiar primarul pentru Libertatea, iar oamenii și-au făcut mereu orele de muncă în folosul societății.
Județele slab dezvoltate au cei mai mulți beneficiari de ajutor social
Dincolo de ignorarea faptelor în sine, aceste reportaje trec cu vederea contextul acestor oameni: mulți dintre ei au un nivel de educație foarte scăzut și locuiesc în zone izolate, unde nu există prea multe oportunități de angajare. Și când există, sunt la câteva zeci de km depărtare, iar infrastructura din România nu e tocmai ceva cu care ne putem lăuda.
Județele cu cei mai mulți beneficiari de ajutor social sunt județele cel mai slab dezvoltate ale României. Câteva exemple: Vaslui, Vrancea, Dolj, Teleorman. În schimb, județele în care s-au făcut investiții, cu un anumit nivel de dezvoltare economică, au cei mai puțini „asistați”.
- În București, sunt 241 de dosare de ajutor social la o populație de peste 1,8 milioane.
- În Timișoara, sunt 1.473 de dosare la o populație de peste 705.000.
- În Dolj, sunt 11.120 de dosare la o populație de 621.000.
- În Teleorman, sunt 7.775 de dosare la o populație de peste 328.000.
Sunt mai leneși oamenii din Dolj și Teleorman? Sau sunt mai multe oportunități pentru un loc de muncă în Timișoara sau București decât în Dolj sau Teleorman? Datele arată că există o corelație între existența oportunităților de angajare și angajarea efectivă a oamenilor.
La fel cum există o corelație între oportunitățile de angajare și nivelul de educație.
Într-un articol publicat în 21 noiembrie 2018, numit „Cifrele spun altă poveste: România degeaba nu există”, jurnalista Diana Oncioiu a arătat că din 201.094 beneficiari apți de muncă în căutarea unui loc de muncă, 18% nu au studii deloc, 30% au școală generală incompletă, 37% au terminat opt clase. Doar 15% dintre beneficiari au mai mult de opt clase.
Legătura dintre sărăcie și boală
4. Al patrulea ingredient pentru acest tip de reportaje este sugestia că oamenii se dau bolnavi, deși nu sunt, ca să primească bani de la stat și să nu muncească. Este elementul cel mai cinic, dar poate tocmai de aia, printre cele mai populare.
Știrile Pro Tv, 14 februarie 2018: „Au scăpat de „frezoane” și au dat de ceva mai grav. De ce boală ”suferă” acum asistații social din Târgoviște”
Știrile Pro Tv, 8 martie 2017: „Scuzele asistaților social pentru a scăpa de munca în folosul comunității: „Stomacul, astea, capul, astea… amețituri”
În realitate, sărăcia nu te face mai rezistent la boli, din contră. Cu cât ești mai sărac, cu atât ești mai supus riscului de îmbolnăvire.
„Statutul socio-economic este cel mai puternic factor de predicție al bolilor, tulburărilor, leziunilor și mortalității pe care îl avem”, a spus medicul Tom Boyce, șef al departamentului de medicină a dezvoltării din cadrul Universității California, San Francisco.
Reportajul Pro TV, distribuit de o agenție a statului
Reportajul făcut de Știrile Pro TV, difuzat pe 14 februarie 2021, în care se susține că „mii de ajutorare sociale sunt date fără drept” a fost distribuit a doua zi de către Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială (ANPIS), subordonată Ministerului Muncii, la secțiunea comunicate de presă.
Autoritățile NU au descoperit că mii de oameni primesc ajutor social fără drept
Pentru a verifica afirmația din reportajul Pro Tv, distribuit de ANPIS, că „mii de oameni primesc ajutor social fără drept”, am luat legătura cu ANPIS, telefonic și pe e-mail.
Am formulat întrebarea așa: „În cazul câtor titulari ați constatat că nu îndeplinesc condițiile legale pentru a beneficia de ajutor social?”
„În cele 359 de UAT-uri, a fost verificat un număr de 8.129 dosare (titulari) de ajutor social, reprezentând un număr de 24.767 beneficiari, dintre care pentru 9.385 s-a dispus actualizarea documentației care a stat la baza acordării ajutorului social și s-a acordat îndrumare pentru reducerea riscului de excluziune social”, a precizat instituția în răspunsul trimis pe e-mail.
Am cerut apoi lămuriri suplimentare telefonice. Înseamnă „actualizarea documentației” că oamenii primesc ajutorul pe nedrept? Nu, a răspuns un angajat din cadrul ANPIS.
„Actualizarea documentației înseamnă fie că trebuie să refacă anchetele sociale, fie s-a mai născut un membru al familiei, mai trebuie să aducă un certificat, tot ceea ce presupune actualizarea efectivă a documentației”, a explicat acesta.
Ba mai mult, din cei 9.385 pentru care s-a cerut actualizarea documentației, circa 3.000 sunt copii.
„Dintre cele 9.385 persoane identificate ca fiind într-o situație ce necesita intervenție imediată, circa 3.000 sunt copii, pentru care inspectorii sociali au apreciat că prezintă un grad foarte ridicat de risc de excluziune socială – risc de abandon școlar, copii de vârstă școlară care nu sunt înscriși într-o formă de învățământ, aflați în sărăcie extremă, lipsa accesului la servicii medicale”, a mai precizat instituția.
Am întrebat ANPIS și ce înseamnă, concret, că „mii de oameni primesc ajutorul fără drept”.
„Referitor la conținutul reportajului transmis de PRO TV, vă informăm că expresia menționată de dumneavoastră nu se regăsește în informațiile furnizate de către directorul general ANPIS, în cadrul interviului”, a răspuns ANPIS.
Vechea povestea de dragoste dintre autorități și presă, pe tema „asistaților social”
Buna coabitare dintre presă și autorități pe tema „asistaților social” e veche.
Am mai scris cum jurnaliștii de la Evenimentul Zilei au dus o adevărată campanie de presă împotriva „asistaților”, de o virulență rară, în mai 2010, chiar după ce Băsescu a anunțat tăierea salariilor și a beneficiilor sociale.
8 mai 2010: „Băsescu incendiază statul social”, scris de Ioana Lupea. „Din venitul minim garantat trăiesc în România comunități întregi care așteaptă, pentru că așa s-au obișnuit, să primească pe degeaba locuință, îmbrăcăminte sau mâncare din partea statului. Niciun (politician – n.r.) n-ar mai îndrăzni astăzi să le ceară alegătorilor săi să muncească în folosul urbei în schimbul banilor sau ajutoarele de la primărie”.
8 mai 2010: „Falansterul țigănesc de la Bărbulești”, semnat de Magda Spiridon și Mihnea-Petru Pârvu. „Țiganii din Bărbulești — „Fac copii pentru alocație și sunt convinși că ajutorul social a fost făcut special pentru ei” ”
14 mai 2010: „Români de profesie asistați sociali”, scris de Sorin Semeniuc. Nu-i de mirare că la Mironeasa copiii se nasc pe bandă rulantă: 110 doar în 2009, populația comunei numărând 4.900 de suflete. Localnicii neagă însă că ar face copii pentru ajutoare. “Ce, e interzis să faci copii?”, se rățoiește Gheorghe Agrici, și el asistat social.”