Rinocerizarea României. Vedere din subsolul piramidei trebuințelor

Nu e cu totul absurdă, nu e ilegitimă supoziția că regulile democratice au fost încălcate de instituțiile statului român în cazul alegerilor anulate. 

Nu e deloc deplasată pretenția ca guvernul Ciolacu să nu condamne brutal la austeritate prin trenulețul foamei din ordonanțele pe care și le dau Marceii. 

Instituții care, apropo, din lene, incompetență, corupție sau ghinion n-au putut să oprească ascensiunea unui extremist cuprins de delir ca Georgescu. Iar acum nu pot veni cu dovezi irefutabile că a fost mâna Rusiei, nu doar tradiționala prostie românească, îndeosebi de nuanță liberală (prin noi înșine, cum s-ar zice).

Mesianismul de tip neo-rasputinian, această rostopască vindecătoare a cancerului nedreptăților sociale, n-ar fi existat dacă școala și-ar fi împlinit menirea și ar fi cultivat gândirea critică. 

Iar dacă ar fi existat – ar fi fost oricum irelevant la urne. Beneficiile României educate, pe care n-avem de unde să le mai luăm.

Protestul auriferilor, cu zecile de mii de oameni ieșiți în stradă într-o duminică friguroasă, nu merită să fie bagatelizat, cum în niciun caz nu merită să fie glorificat. Este, cum ar spune regele Gică sau filozofii bulgarii, ceea ce este.

Recomandări

Contabila-șefă de la Spitalul „Sf. Spiridon” Iași a câștigat mai mult decât colegii medici într-un proiect european contra hepatitei. Din 7,8 milioane de euro, peste 2,4 milioane de euro au mers pe salarii

  
Totodată, se observă un fenomen mult mai grav în societatea românească. Neîncrederea în autorități a fost înlocuită cu scârba de autorități, iar, cu timpul, scârba cu furia  față de autorități. 

Autoritățile și-au pierdut autoritatea, autoritățile și-au pierdut – în imaginarul colectiv – legitimitatea.

Chiar așa, de ce mai stă Iohannis la Cotroceni? De ce nu își dă demisia? Poate să fie Bolojan, președintele Senatului, președintele țării. Sigur că întrebarea e retorică. Nu așteaptă răspuns. Ghinion! Era poate singura noastră șansă să avem un președinte cu frumosul nume Ilie.
 
Există o mânie teribilă în România, o furie care a decurs de ani de zile în violență verbală și recent în violențe fizice, care se vor agrava. Încrederea în democrație și în mecanismele ei este la cote minime, spirala violenței urcă. 

Iar aici, partidul AUR are totuși o parte consistentă de vină. Vocalul său președinte a sărit prea des calul. În logica AUR, totul pare permis în numele domolirii frustrărilor poporului. Doar că nu totul este permis, iar un stat fără reguli respectate nu mai este un stat de drept.  

Nu poți să ceri cu o jumătate de gură respectarea legilor și pedepsirea tâlharilor și cu cealaltă jumătate de gură să duci revolta dincolo de limitele ei democratice. 

Recomandări

Scena politică din România, în epoca fragmentării votului. Capitolul la care Călin Georgescu e surclasat de alți foști candidați la prezidențiale ANALIZĂ

Dar, culmea, nu politicul rinocerizează România cu celeritate. Nici măcar excentricii parlamentari POT, cu lidera sa care e în Parlament când n-are oră de videochat. Nu. Principalul vector al acestei rinocerizări este presa. Mai exact, televiziunile „poporului”. Mijloacele mass-media au coborât de multă vreme nivelul discursului public în vecinătatea urletelor demne de zoo. E un vocabular de marș și javră.

Iar TikTokul aflat în afara oricărui control oficial real vine ca o bombonică pe colivă. E un spațiu unde proliferează înjurătura ca argument. Aceasta nu este o civilizație. Aceasta este o anti-civilizație.

Știm unde duce drumul acesta. Vorbele de astăzi sunt faptele de mâine și noi deja suntem în subsolul piramidei trebuințelor.  

Foto: Eli Driu

Urmărește-ne pe Google News