Aseară, în discursul la recepţia oferită de Ziua Naţională, Iohannis a rostit cu emfază “La mulţi ani, România!”. N-a avut timp să înţeleagă, între două iahturi cu aripi, că nu-i poţi spune ţării la mulţi ani, ca unei bunici pe care ai tapat-o de bani.

Libidoul politic al românilor a crescut mai mult decât la celelalte alegeri. Mulţi nu înţeleg ce ne-a lovit pe 24 noiembrie.

A explicat pe larg, încă de-acum şase ani – neînchipuindu-şi că, în 2024, România va deveni un cobai – Yuval Noah Harari în „21 de lecţii pentru secolul XXI” (Editura Polirom, 2018, capitolul trei, „Libertatea”, pag.57-58, traducerea Lucia Popovici): „Referendumurile şi alegerile au totdeauna legătură cu sentimentele umane, nu cu raţiunea omului. Dacă democraţia ar fi o chestiune de proces decizional raţional, n-ar mai exista nici un motiv ca toţi oamenii să aibă drepturi egale de vot ori pur şi simplu drept de vot. Avem numeroase dovezi că unii oameni sunt cu siguranţă mult mai bine informaţi şi mai raţionali decât alţii, când vine vorba despre chestiuni economice şi politice specifice. În urma votului pentru Brexit, distinsul biolog Richard Dawkins a protestat, spunând că majoritatea covârşitoare a publicului britanic, inclusiv el însuşi, n-ar fi trebuit să aibă dreptul de a vota la referendum, deoarece îi  lipseau cunoştinţele necesare de economie şi ştiinţe politice: . (…) Când cineva (la Beijing sau la San Francisco) va dobândi capacitatea tehnologică de a descifra şi a manipula sentimentele omului, politica democratică va deveni un spectacol emoţional cu marionete”.  

 
 

Urmărește-ne pe Google News