Roboții de carne. Despre statul român pentru care cetățenii contează doar când au de plătit taxe

Niște polițiști dau indicații din mâini ”încoace” și ”încolo” către o serie de salvatori.

Oamenii stau pe jos, fără suflare. Nu știm dacă sunt morți sau încă sunt vii pentru că foarte rar cineva se apleacă să verifice, să ia vreun puls, să facă vreo intervenție. Dinspre uși încă se mai aud strigăte.

Unii răniți sunt cu tricourile sfâșiate și arși. Alții sunt cărați cu paleții de marfă, ca la un depozit de materiale de construcții.

Un șef acolo înjură. Un pompier se întreabă dacă a fost activat planul roșu de intervenție.

Cei mai mulți pompieri și polițiști sunt însă gură-cască, spectatori ca la fotbal.

Neputința statului

În final, nici nu contează numele lor. Contează ceea ce reprezintă. Iar ceea ei reprezintă este neputința statului.

Este neputința statului e a lupta cu infecțiile din spitale, care au omorât mai mulți oameni decât incendiul în sine. La Colectiv, focul a ucis 26 de persoane, iar o alta a decedat în drum spre spital. Restul până la 64 au fost victimele bacteriilor, deși autoritățile române dădeau asigurări că spitalele românești sunt dotate cu tot ceea ce este necesar.

Într-un final s-a prins și statul român că nu este așa și a început să transporte oamenii către spitale din străinătate. Dar deja era prea târziu…

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

Este neputința statului a le apăra pe Alexandra Măceșanu și Luiza Melencu la Caracal. Mai țineți minte discuția Alexandrei la 112? I s-a spus să aștepte că vine cineva. Nu a mai venit nimeni… Culmea, procurorii aveau la dosarul de dispariție al Luizei o poză cu mașina suspectului Gheorghe Dincă. Doar că nu s-au mișcat.

La poartă, polițiștii n-au intrat și au așteptat să se facă dimineață. Nici procurorul, nici polițiștii nu știau că pot interveni când viața cuiva e în pericol…

Este neputința statului de a o salva pe Aura Ion, care a murit cu lacrimile înghețate în Munții Apuseni în anul 2014. Au găsit-o localnicii înaintea salvatorilor. Autoritățile nu știau să convertească datele de localizare din sistemul decimal în cel hexadecimal.

Este neputința statului de a-i salva pe cei prăbușiți cu elicopterul în lacul Siutghiol, în anul 2014, la doi pași de Constanța. Martorii încă mai auzeau victimele strigând după ajutor în lac, dar salvatorii nu au ajuns la timp la ele.

Este neputința statului în privința pădurarului ucis de hoții de lemne în Maramureș și a celorlalți pădurari bătuți și omorâți în România în ultimii ani.

Este neputința statului când două bande de interlopi se bat și se omoară fix în fața Parlamentului dintr-o capitală europeană… Și nici acum nu știm dacă vinovații au fost prinși.

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

Dacă mergem mai departe în timp, este aceeași neputință a statului de a rezolva cazurile Mineriadei din 13-15 iunie 1990 și din dosarul Revoluției.

Pentru că statul român nu este niciodată de vină pentru nimic.

Nici pentru autostrada Bechtel, la care se lucrează de 15 ani și nu este gata nici acum, nici pentru dispariția Flotei sau privatizarea resurselor pe nimic.

Nu așteptați nimic de la stat!

Așadar, să nu cumva să avem nevoie vreodată de statul român!

Tot ce știe statul român este să fie o lipitoare de bani. Tot ce știu instituțiile statului este să ceară bani când se face bugetul, să dea dea salarii mari, să ceară pensii speciale și să creeze clase de supercetățeni cu privilegii, să facă ”investiții” cu firmele prietenilor și să inventeze tot soiul de taxe și tăxulici.

Iar când e vorba de ceva, de o intervenție, de a presta ceva la schimb pentru cetățeni, responsabilitatea este difuză.

Nimeni nu știe nimic, toți preferă să aibă un ”tătuc” care să dea ordine tocmai pentru a scăpa de responsabilitate.

În rest, când e nevoie de ceva de la stat, mai bine să vă lipsiți!

Urmărește-ne pe Google News