Mereu, însă, oricâte ar fi fost aceste antiteze, a mai existat o a treia Românie, minim. O a treia Românie care plutea deasupra celorlalte două, plesnind de aroganță, transpirând abuz prin toți porii, lăsând cel puțin impresia de ticăloșie profundă, dacă nu și dovezile penale ale ticăloșiei.
Această a treia Românie este, de foarte multă vreme, România politicienilor, vechi și noi. Și dacă nu luăm în considerare decât ultimii 30 de ani, tot ne dăm seama că această Românie nu s-a clintit o clipă de pe soclul ei, soclu pe care s-a urcat singură, invocând iluzorii voințe populare.
Aroganțe și abuzuri au existat în primele două mandate ale lui Ion Iliescu. Aroganțe și abuzuri au înflorit și pe vremea guvernării CDR-PD-UDMR. Aroganța a fost steagul de luptă sub care s-au încolonat abuzul și ticăloșia în timpul guvernului Năstase. Să mai vorbim despre abuzurile și aroganțele din mandatele lui Traian Băsescu? Aroganța și abuzurile ultimelor guverne PSD fac parte din istoria foarte proaspătă, așadar, ar trebui să nu necesite eforturi mari de memorie. Despre aroganța președintelui Iohannis se vor scrie, probabil, manuale, cândva.
Dar nepăsare mai înlănțuită decât pe 28, 29 și 30 ianuarie 2020 nu mai văzusem de multă vreme la un prim-ministru și la apropiații săi.
Pe 28 ianuarie, partidul condus de Ludovic Orban și Klaus Iohannis, alături de alte partide și aproape fără opoziție, a votat populist, politicianist și ineficient o lege care nu va intra niciodată în vigoare, pentru că e deja neconstituțională de acum 10 ani. Dar și-a asumat falsa victorie în lupta cu pensiile speciale, ascunzând electoratului că unii dintre marii demagogi ai zilei, membri ai PNL și azi, dar și acum câțiva ani, s-au aflat nu de puține ori printre inițiatorii legilor care au pus în funcțiune și în plată categorii întregi de pensii speciale.
Pe 29 ianuarie guvernul și-a asumat răspunderea pe un proiect de lege ce modifică legislația electorală. Cu o aroganță demnă de o chitară mai bună sau măcar mai bine acordată și mânuită, Ludovic Orban a strigat de la tribună că oricum partidul său va bate PSD-ul la locale, indiferent de numărul de tururi în care vor fi aleși primarii. În fapt, și această lege are șanse mari să fie declarată neconstituțională, fie și numai ca urmare a îngrădirii dreptului de a alege. Prevederea conform căreia cei care își schimbă reședința cu mai puțin de 60 de zile înainte de ziua votului nu pot vota decât în localitatea unde au domiciliul este de un absurd perfect. Pentru că, de exemplu, un candidat, o persoană care vrea să candideze la alegerile locale, își poate schimba domiciliul cu aproximativ 41 de zile înainte de alegeri, dacă reușește să obțină un act de identitate până cu 40 de zile înainte de alegeri, când ar cam fi ultimul termen pentru depunerea candidaturilor. Dar o astfel de persoană va putea candida, însă nu se va putea vota.
În fine, pe 30 ianuarie, premierul Orban a dat un recital de aroganță complet și respingător.
Chestionat despre dezvăluirile făcute de Libertatea despre situația ministrului Costache de la Sănătate, Ludovic Orban a declarat că nu este nici o problemă. Apoi a declarat că 20.500 de lei este o sumă modică (el, cel care vorbea despre pensii nesimțite. Chiar, pensiile de 20.000 de lei sunt modice? Sau modică este pensia medie din România, de 1.200 de lei?). După acest episod financiar halucinant, Ludovic Orban le-a spus ziariștilor că nu sunt ei în măsură să constate un conflict de interese. Nu i-a ajuns nici asta, ci a insinuat că dezvăluirile din Libertatea servesc interese obscure, că documentele, pe care oricum nu le văzuse, sunt obținute în mod obscur, ba chiar a aruncat dubii asupra autenticității acestor documente. În mod cert, acest premier nu va demara nici o anchetă în ceea ce privește situația ministrului sănătății, pe care îl consideră un medic de excepție, despre care știe din auzite că nu ar fi în conflict de interese și despre care nu vrea să vadă cu ochii lui nici o dovadă contrarie.
Prin funcția obținută cam cu forța, Ludovic Orban a devenit un membru de vază al celei de-a treia Românii. Aroganța sa pare a tinde spre cea a lui Adrian Năstase. Abuzurile își ițesc și ele capul, prin modul în care forțează democrația. Iar ticăloșia, dacă există, va fi, ca de obicei, sancționată la vot.
Rezultate Alegeri SUA – cine va fi noul președinte al Americii!