Pe 29 noiembrie, în cadrul unei ceremonii pompoase, de tipul celor pentru care și-a dorit și un al doilea mandat, președintele, omul pentru care “educația este una dintre priorități“, a decorat o întreagă mulțime de oameni care activează în domeniu.
Madlen Șerban (Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Mare Ofiţer), Sorin Câmpeanu (“Steaua României” în grad de Cavaler), Dumitru-Cristian Hatu, Carmen Lică, Liliana Romaniuc, Daniela Vişoianu, Roxana Măriuca Talpeş (Ordinul Naţional “Pentru Merit” în grad de Cavaler), Mircea Dumitru, Remus Pricopie, Radu Sorin Văcăreanu, Ovidiu-Alexandru Băjenaru, Iulian Brezean, Victor Nimigean, Cătălina Tudose, Ioan Ţilea (Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler).
15 responsabili din învățământul românesc, rectori, profesori, autori de strategii educaționale, reformiști acerbi și oengiști de carieră, au fost decorați de președinte pe 29 noiembrie și felicitați pentru contribuția inestimabilă la dezvoltarea educației românești.
Cinste lor, cinste oamenilor care au grijă de copiii noștri, de viitorul lor, acești dascăli minunați, nemaipomeniți, pentru care nu vom avea niciodată suficiente cuvinte de mulțumire.
După care, la doar patru zile distanță, au devenit oficiale rezultatele testelor PISA pentru 2018. Dezastru este un eufemism blând pentru a descrie situația în care se află învățământul românesc.
Atât de prioritară este educația pentru președintele Iohannis, încât în cinci ani de mandat n-a făcut nimic real pentru acest domeniu. I-a scris cineva o strategie obosită, numită “România Educată”. Strategie care zace plină de praf pe un site cu trei vizitatori pe lună. Probabil varianta tipărită e băgată sub piciorul unei măsuțe de cafea de la Cotroceni, că se cam clătina.
Asta ca să nu mai spunem că specialiști în domeniu au desființat pur și simplu culegerea de banalități care este “Proiectul președintelui României, Klaus Iohannis: Viziune și strategie 2018-2030“.
Aproape jumătate din populația școlară a României cu vârste de 15-16 ani este analfabetă. Da, nenică, analfabetă. Că funcțional, că nefuncțional, nici nu mai contează. Viitorul luminos al patriei nu știe să scrie, să citească, să facă operațiuni matematice simple.
Sunt foarte afectați de această crasă lipsă de educație mai ales copiii din familii cu venituri mici. Săracii României, pe care noua elită politică îi privește cu dispreț, catalogându-i drept “asistați, profitori, oameni care stau în cârca populației active și muncitoare”.
Iar disprețul ăsta se vede inclusiv în rezultatele pe care le obțin acești copii defavorizați la învățământ. Pe ei nu se chinuie nimeni să-i educe, pentru că sunt, aaa, “câh”?
Superioritatea acestor parveniți care se consideră vizionari și deschizători de drumuri față de semenii lor este cea care, de fapt, frânează orice posibilă dezvoltare. Cafelele scumpe și fițoase băute în cafenele chic din buricul Capitalei sau de prin orașe europene la modă, discuțiile găunoase, dar sunătoare din coadă, toate acestea nu țin loc de viziune și de strategii viabile, anocrate în realitate.
Nu poți pretinde că educația este cu adevărat o prioritate pentru tine doar pentru că te plimbi ca un păun prin curtea reginei Angliei, mândru că te-a invitat Trump la o masă plătită de noi cu 2% din PIB.
Din păcate, speranță nu prea există. Jucăm și următorii cinci ani poker, mizând pe viața generațiilor viitoare, cu o mână moartă ca președinte.
În călătoriile mele prin Africa de Nord-Vest, copiii ne cereau caiete și stilouri sau creioane, nu bomboane, nu bani. Cereau, practic, posibilitatea de a avea acces la educație.
Probabil așa vor ajunge și copiii noștri, nu peste multă vreme. Poate că unii, mai conștienți de importanța educației, se vor revolta și nu vor mai cere bilete de tren gratuite, ci vor răbufni, urlând: “Băăăăăi, mai învățăm și noi câte ceva?”.
Cei 15 decorați recent și alții asemeni lor vor răspunde, săritori: “da, puișor, da, învățăm, dar, mai întâi, hai să vă arate nenea profesorul ce tinichea mișto a primit de la domnul președinte…”