Românii n-au ei treabă cu războaiele, cu crizele economice, cu corupția metastazată, cu mizilicuri. România, eternă și fascinantă, mereu surprinzătoare și pururi pendulând între circ și spitalul de nebuni…
Foto: Profimedia
Știm sau ar trebui să știm de la Seneca – cel tânăr: nimic nu e de mirare. Cu toate acestea, încă mă miră cantitatea enormă de energie consumată de români pentru fleac, pentru toate nimicurile, pentru lucrurile absolut secundare, pentru ce nu contează.Cracii unei influencerițe (faptul că există pe lume influencerii vorbește decisiv despre dispariția speciei sapiens) etalați teatral la teatru sunt, brusc, mai importanți decât faptul că primul om în așa zisul stat român e un gângav voiajor. Iohannis este, la o adică, comandantul forțelor armate române (așa e – care forțe?!, dar chiar și așa). Poate avem noroc și nu-l prinde războiul nuclear la golf, ce să zic.Cum parchează un disc-jockey matinal de la radio e mai important decât faptul că al doilea om în așa zisul stat român e tov. gen. dr. plag. Nicu Ăăă. Ciucă, acela care a întinat numai nobilele idealuri ale lui Benny Hill. Și pe ale lui Rică din abecedar, cel care nu știa să zică râu, rățușcă, rămurică. Serios, îl vedeți pe alde Ciucă trecând de capul lui de clasa zero? Păi, el se poticnește în litera ă. Tov. gen. dr. Ciucă e fix Farfuridi după ce l-a devorat și pe Brânzovenescu.Ce scoate pe gură infractorul eliberat condiționat Gigi Becali e deodată mai important decât faptul că românii au de ales între Ciolacu și Prostănacu’ lui Iliescu. Asta e cu totul lipsit de importanță pentru ei. Faptul că Marcel de la Buzău conduce altceva decât o dubă cu covrigi sau un atelaj pe bază de tracțiune animală în țara românească nu-i mișcă. E din popor, e de-al nostru Marcel, n-are el școală, dar la o adică bacul poți să îl iei și de la Galați. Plus că se descurcă, se strecoară, e băiat deștept Marcel. Păi, dacă nu era așa de deștept ajungea el unde a ajuns?! Da, ajungea. A ajuns și madam Dăncilă, raza la pătrat.Ce a mai scos pe gură o guristă, un târtan televizat, un nimeni-în-drum, un nu-știe-nimic glorificat de gloată e mult mai important decât faptul că a ajuns Gică Simion – habăieții, habăieții – să fie luat în serios în țara românească. Sau „domnu’ Rareș”, exterminatorul din gură al pensiilor speciale, cunoscut pentru batistă și papagal (Cîțu!, Cîțu!, Ciucă!, Ciucă!).Sau că justiția e moartă în coteț, că serviciile de intelligence sunt pline de proști făcuți grămadă de bani, sau că inflația e până dincolo de nori.
Românii n-au ei treabă cu războaiele, cu crizele economice, cu corupția metastazată, cu mizilicuri. România, eternă și fascinantă, mereu surprinzătoare și pururi pendulând între circ și spitalul de nebuni…
Foto: Profimedia