România, la mâna pompierilor piromani. Ce ne putem aștepta de la al treilea mandat al lui Klaus Iohannis

Între timp, Alianța D.A., moștenitoarea CDR, a câștigat alegerile: tema anticomunistă și-a atins climaxul și totodată epuizarea prin asumarea în Parlament, de către președintele Traian Băsescu, a Raportului Comisiei prezidențiale privind denunțarea comunismului ca regim ilegitim și criminal. Peste acest efort s-a suprapus lupta anticorupție, care i-a făcut pe corupți să amplifice mediatic, până la isterie, obsesia „statului paralel”. Era ceva adevărat și în această linie defensivă, pentru că SRI redevenise organ (tacit) de urmărire penală, ca în vremea Securității lui Ceaușescu sau Gheorghiu-Dej. 

Conducând țara și dominând pe atunci PDL, Traian Băsescu a lansat și o reformă a statului care s-a lovit de opoziția parlamentară antireformistă și de forța unor grupuri de interese ilegitime, dar echipate cu o imensă putere mediatică teleghidată. Criza financiară mondială din 2009-2010 a impus măsuri de austeritate care au facilitat demonizarea colectivă a „băsismului” și apariția, la sugestia lui Dan Voiculescu, a Uniunii Social-Liberale (USL). Din acel moment, sub conducerea siameză a lui Crin Antonescu și Victor Ponta, numai un candidat precum Iohannis, care fusese alături de Geoană în lupta contra lui Traian Băsescu, putea pecetlui dispariția partidelor fidele unui anume electorat și unei doctrine politice asumate. 

Recomandări

George Simion și Anamaria Gavrilă își depun candidaturile la alegerile prezidențiale, din partea suveraniștilor: „Unul dintre noi se va retrage”

Asta s-a și întâmplat. PNL-PSD (care colaborau de pe vremea lui Tăriceanu) au constituit un duopol durabil, cu un PSD ca primadonă constant sprijinită de „șansele” generos acordate de Iohannis și un PNL în poziție secundă, mulțumit cu tot mai puțin, deși liderii săi se dovedeau la fel de rapace, în numele unei mortifere „stabilități”. Unica trăsătură liberală a PNL a rămas cota unică (adoptată pe vremea PDL). În rest, partidul s-au autosuspendat în Olimpul puterii, departe de societate, în dușmănie cu intelectualitatea de centru-dreapta și cu un personal politic tot mai mediocru-oportunist. Tot așa, ultimul bazin electoral solid al „noului” PNL (nu chiar nou, dacă ne amintim de compromisul lui Radu Câmpeanu cu Ion Iliescu) a rămas cel asigurat de câțiva primari ardeleni din vechiul PDL, în frunte cu Emil Boc. Până și Cătălin Predoiu, creditat cu ridicarea MCV și finalizarea integrării în Schengen, e un fost ministru PDL. 

Să ne înțelegem: la recentele alegeri parlamentare, PSD a pierdut 10% din electoratul său tradițional în favoarea AUR, un partid creat pentru a-i da dlui Ciolacu un lustru „european”. Numai că jocul din 2000, cu Iliescu salvatorul contra extremistului șovin Vadim Tudor, a cărui revistă abjectă fusese creată de guvernul Petre Roman, nu a mai funcționat în 2024, pe fondul ascensiunii partidelor „suveraniste” în mai toată U.E. Din lene și o remarcabilă inerție, PSD s-a ars cu propriile combinații. „Suveranismul” a crescut atât de mult, încât e posibil să erodeze până la irelevanță partidul de suflet al lui Iliescu. 

Recomandări

Care sunt pașii pe care Ucraina și Rusia ar trebui să îi respecte pentru a ajunge la un armistițiu durabil STUDIU

La rândul său, PNL a decontat dramatic cârdășia cleptocrată cu PSD și a încasat votul de protest al electoratului său natural, dezgustat atât de sterilitatea arogantă a deceniului Iohannis, cât și de pesedizarea vizibilă a unei garnituri de lideri expirați. În fața celui mai slab rezultat din istorie (cu dl Ciucă la 8%), PNL s-a cârpit cu destoinicul orădean Ilie Bolojan, promovarea lui Siegfried Mureșan în locul lui Rareș Bogdan și bravul primar al sectorului 6, Ciprian Ciucu. Problema dlui Bolojan e imensă, de vreme ce e condamnat să lucreze cu tot cu echipa iohannistă, instalată în parlament pe tichetul dlui Ciucă. Adică să reformeze un partid taman cu cei care l-au culcat la pământ… 

Noul guvern „proeuropean” (de parcă am fi iarăși stat-candidat!) urma să reprezinte același USL plus UDMR. Desfrâul pomenilor electorale orchestrate de premierul Ciolacu va fi însă compensat de un executiv tranzitoriu, înlocuit după instalarea, în mai-iunie, a noului președinte (probabil dl Nicușor Dan). Într-un puseu de „bărbăție politică”, dl Ciolacu retrage PSD din coaliția „gigea” taman când vine nota de plată a premierului cu același nume. 

Până una, alta, AUR-POT-SOS-Georgescu au radicalizat o bună parte dintre români, așa că noul guvern va avea ingrata misiune a unei echipe de sacrificiu, într-o perioadă de previzibilă și nefastă turbulență. Așa e când, în numele unei „stabilități” fictive, profitabilă doar pentru un grup de privilegiați, blochezi durabil dialogul transparent cu o societate care nu se mai simte reprezentată de partidele „mainstream” și se prăvălește în brațele unei holograme New Age, de pe TikTok. Noroc că dl Iohannis, măciuca arogantă care a spart în zece ani toate oalele din căruța originalei noastre democrații, rămâne la Cotroceni pentru a căuta, în prelungiri, cauzele acestui spectaculos dezastru…

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Urmărește-ne pe Google News