De abia ne așezam dimineața în bănci, și imediat ce intra învățătoarea în clasă ne și ridica să intonăm imnul „Trei culori”. Cântam uneori cu patos, alteori într-o doară, aleatoriu, depindea doar de starea noastră inocentă ghidată de amenințarea discretă a dascălilor, care nu cumva să ne hlizim. 

În general, turuiam după bunul plac al adulților, care la rândul lor turuiau după bunul plac al politicienilor de atunci. Rețeta a rămas până în zilele noastre, ingredientele s-au mai schimbat.

L-am văzut și l-am ascultat și eu pe Rareș Prisacariu, puștiul care a câștigat show-ul „Românii au talent”. Nu sunt în ton cu cei care afirmă că a memora pe de rost și a interpreta nu e o calitate. Atunci, hai să spunem, că oricine poate fi actor și asta e o trăsnaie invidioasă, demnă de educația tip d-l Goe.

Copilul excelează, e o certitudine, problema e însă de ce nu interpretează un personaj al copilăriei sale, căci mă îndoiesc sincer, că Rareș adoarme seara cu impresii despre doctrine, războaie și bilanțul „nefast” al aderării României la UE. Și că, în loc să sară șotron, preferă să citească programul de guvernare al „hoților”.

Rareș, copilul talentat, nu e bărbatul din piața Tiananmen al anilor 89, domnilor producători, stimată audiență. Rareș este doar un copil foarte inteligent, cu o sclipire armonioasă în ceea ce privește interpretarea și trebuie aplaudat pentru asta, nicidecum pentru că ar fi rebel, cum l-a conturat o regie avidă de audiență.

Despre versuri, ce mai, e clar, ușor, ușor curentul naționalist îl transformă pe Vlad Țepeș în Ceaușescu. 

Recităm versuri glorioase cu el, de parcă ar fi pe vremea Tovarășului. Curios însă, Țepeș era adulat și pe vremea comuniștilor cei care au stâlcit istoria cu secera muncitorească și în mare parte, stâlcită a rămas și acum. Așadar, Vlad Țepeș revine din nou, pe turnantă, votat de cârciumarul Bobiță.

Voievodul Dracula este noul Batman mioritic care se ia la trântă cu cei care nu suflă în vuvuzelele tricolore. Nu ești un român adevărat, dacă nu reciți din Țepeș. Dar ce înseamnă un român adevărat?

Răspunsul e o șaorma cu de toate. Să ai steguleț tricolor înfipt la mașina de import, să ai cruciulița atârnată la retrovizoare, și în general să îți fie la fel de rău, ca atunci când îți este bine. 

Sau să fii român înseamnă ca la o oră de maximă audiență să plângi când un puști, cam de seama copilului tău, să recite pe același ton și intonație, le fel cum o făcut-o Românie întreagă, timp de vreo 50 de ani, până prin decembrie 89. Atunci s-a rupt filmul, acum pauza o fac reclamele.

 
 

Urmărește-ne pe Google News