Acolo, în funcția cu pricina, a descoperit el că ni s-a scumpit democrația. Că anul acesta, ca să citez, „Sunt cele mai scumpe alegeri prezidențiale de până acum”.
Așa să fie, oare?
E foarte posibil să fie cele mai nereprezentative alegeri prezidențiale de până acum. Foarte posibil. Nicicând, în ultimii 30 de ani, rezultatul nu a fost atât de previzibil. Dar asta este democrația. Dacă lumea vrea să realeagă pe cineva, o va face, în ciuda evidenței. Și este dreptul ei, al lumii, să o facă.
Dar „cele mai scumpe“?
De când și de ce am început să punem preț democrației?
De ce și cum am început să facem calcule atât de meschine?
Sunt mai multe secții de votare în străinătate? Sunt. A cerut poporul. Dar cresc costurile, ne avertizează domnul Mitulețu-Buică.
Să crească! Dar să poată oricine să meargă într-o secție de vot, să ia o ștampilă în mână și să voteze. Dacă putem, ca stat și ca națiune, să asigurăm asta, oiricărui cetățean român, am câștigat mult.
Dacă nu putem, dacă începem să ne tăvălim pe jos, clamând costurile ridicate, ne ducem, de fapt, în trecut. În unul nici măcar prea îndepărtat.
Brusc, gândurile unor contabili mărunți ne limitează, financiar, drepturile.
Sunt scumpe alegerile, gata.
Chiar dacă știm sau intuim rezultatul acestor alegeri, chiar dacă pare inutil să mai mergem la vot, e datoria noastră să o facem, dacă vrem. Iar datoria domnului Mitulețu-Buică este să ne încurajeze să o facem. Nu să ne spună că e scump.
Și nu, nu astea sunt cele mai scumpe alegeri prezidențiale de până acum. Toate alegerile prezidențiale din 1990 și până azi au fost scumpe. Sunt oameni care au plătit cu viața pentru ca ele să poată avea loc.