ComenteazăM-am născut, am copilărit și am crescut în cartierul bucureștean Giulești, pe atunci mai degrabă o mahala, probabil exotică pentru cei care nu erau strânși prea tare la pieptul ei. Copil sărac, am servit bătaie de mic, cu o garnitură suculentă de înjurături, tâlhării și alte delicatese locale, și m-am învârtit (știu că nu sunt vreo excepție) printr-o faună colorată, în care colcăiau hoți, traficanți, spărgători sau criminali.
Am început să muncesc la 14 ani, și-am trecut prin de toate, de la vânzător la dozator sau butic la fabrică de cărămidă. De 20 de ani – jumătate din viață – fac presă scrisă, ceea ce implică, adeseori, un soi de serviciu de vidanjare a societății – asta pentru că trebuie să privești, în fiecare zi, cu ochii larg deschiși, tot ce face rău lumea din jurul tău. Noi nu avem opțiunea de a închide televizorul, de a schimba programul, de a întoarce privirea în fața unui text, imagini sau video violent.
Amenință cu dezertarea
Am făcut această introducere doar pentru a explica de ce, în pofida eforturilor pe care le fac să-mi păstrez câteva cioburi de idealism și optimism, sunt, în mare parte, o persoană cinică, uneori cu accese severe de mizantropie.
Și totuși, încă există lucruri care fac să mi se strângă pielea instant. Unul dintre ele, pentru exemplu, este declarația domnului Streinu-Cercel făcută în emisiunea lui Mihai Gâdea:
”După ce se termină bolâșnița asta, pandemia, or sa vină alții să ne tragă de mânecă: dar cum ați realizat voi achizițiile? Aici trebuie scos un cadru normativ cât se poate de clar care să stipuleze foarte clar că nimeni nu va avea voie să se atingă de noi în viitor. Dacă nu se va întâmpla așa, următorul pas va fi ca acest corp medico-sanitar să facă un pas în spate.”
Adrian Streinu-Cercel:
Înțelegeți tragedia cu care se confruntă, în aceste zile, oamenii care ar trebui să fie ”creierul” în războiul cu virusul criminal prin care trece România, la fel ca restul globului pământesc? În timp ce doctorii din aproape toate spitalele românești, cei care nu sunt, deja, infectați sau în carantină, își urlă drama, pe diferite tonuri și voci, în timp ce numărul infecțiilor și deceselor cresc în ritm galopant, liderii noștri sunt îngrijorați să nu-i întrebe cineva, după ce trece criza, cum a ajuns o bucătăreasă din Giurgiu să facă milioane de euro din bani publici, vânzând spitalelor.
Bucătăreasa din Giurgiu
Sigur, nu bucătăreasa este problema, ci personajul din spatele ei, așa cum scria Libertatea acum doar patru luni, însă nu aceasta este discuția, ci faptul că ar trebui, ca societate, să sancționăm drastic orice derapaj moral grav din această perioadă. Nu poți să profiți de starea de urgență ca să faci orice ai tu chef; nu asta e menirea ei. E incredibil de imoral ca un cetățean care câștigă salariul minim pe economie, sau nici pe acela, să fie amendat cu mii de lei pentru că scoate capul pe poartă. Asta în timp ce aceia care trebuie să îi apere viața (singurul scop, în fapt, al stării de urgență) să se dosească după soldați și să-și dea legi prin care să fie complet imuni, indiferent dacă ce fac e bine sau nu.
La fel cum nu poți să șantajezi de-a dreptul – dacă nu ne lăsați să facem tot ce vrem, corpul medical face un pas în spate. Nu, alternativele nu sunt ”puterea mea absolută sau moartea voastră”, decât în mintea unor oameni care se visează Pol Pot.
Când ne cheltuiești banii ești în atenția noastră
Da, este o perioadă groaznic de grea, da, este stare de urgență, iar ordinele autorităților, în acest context, ”nu se discută, se execută”, cum îmi spunea, recent, cineva. Înțeleg conceptul – cineva trebuie să ia și să își asume deciziile de viață și de moarte, ca la război.
Însă și domnul Streinu-Cercel, și ceilalți, trebuie să înțeleagă distincția, foarte importantă în opinia mea, dintre a face o greșeală pentru că trebuia luată o decizie rapid și a profita, cu intenție, de o tragedie pentru a spolia banii publici.
Asta în timp ce medicii se infectează pe capete sau demisionează pentru că se simt abandonați în prima linie.
Cred că este absolut firesc ca atunci când decizi cum sunt cheltuiți banii noștri – pentru că-s ai noștri, nu ai statului, știu că tot uităm asta – sau ce se întâmplă cu viețile oamenilor, să te afli sub scrutinul public. Pentru că ești obosit sau stresat nu poți să începi să arunci regulile la gunoi. O știu toți generalii judecați pentru crime de război – există reguli și moralitate, chiar și atunci când lucrurile sunt disperate și grave. Pentru că te afli în funcție ca să ajuți, nu să agravezi. Crizele trec, însă morții rămân morți. Iar cei care au murit degeaba, doar pentru că avea chef nu știu ce personaj imund să facă milioane, nu se uită cu ușurință, cum își doresc unii.
***
În încheiere, am să las un scurt dialog între Streinu-Cercel și Mihai Gâdea. Nu înainte de a spune că The Lancet, prestigioasa publicație medicală britanică ce împlinește în curând 200 de ani, spune că prima condiție pentru reducerea impactului psihologic al carantinei este informarea.
”-Adrian Streinu Cercel: Primul lucru de care avem nevoie este să fim lăsați în pace să ne facem treaba.
-Mihai Gâdea: Cine va deranjează?
-Adrian Streinu Cercel: Foarte mulți. Plecând de la media…”