Florin Roman e ceea ce se cheamă „coadă de topor”. Toate partidele au așa ceva, fie că-i cheamă Codrin Ștefănescu, Iulian Bulai sau Diana Șoșoacă. Cozile de topor au o misiune precisă: să provoace, să facă scandal, să anihileze adversarul cu lovituri sub centură, onomatopee, „raționamente” care blochează creierul, servilism grețos etc. Când partidele sunt foarte slabe, când au perioade lungi de selecție dezastruoasă de cadre sau când au un lider prea puternic, cozile de topor au ascensiuni fulminante. 

Dragnea a umplut conducerea PSD cu astfel de cadre specializate în isterie și scandal (Codrini și Mitraliere) pentru că nu accepta concurența la vârf. Iohannis s-a înconjurat de cozi de topor liberale pentru că e o mostră de antidemocrație, omul refuză orice fel de dialog. USR își are cozile lui de topor care făceau „live”-uri și schelălăiau continuu prin Parlament, dar acum metodele lor digitale au fost confiscate de AUR. S-au găsit unii să le aplice metodele cu un spor de jeg și isterie. 

Cu cartea inventată, cu licența inexistentă, Florin Roman a arătat că se poate. Poți evolua fără ca măcar să plagiezi cum totuși a făcut-o el. De fapt, îți iei tot soiul de calificări fără să mai faci nimic, e de ajuns să fii uns pe la vreo instituție gen Colegiul de apărare sau masterand pe la vreo academie cu parfum de servicii și ești perfect, nu trebuie să te mai obosești nici să dai copy-paste. Asta arată și incredibilele găuri din sistemul de învățământ superior. 

Iar asta arată și ce trebuie să facă Ciucă urgent. Să desființeze colegii de apărare, academii de informații și ce or mai fi inventat generalul Gabriel Oprea și George Maior, aceste pepiniere de impostură și plagiat. Ele trebuie readuse acolo unde le e locul, educație pentru cadrele unor structuri de apărare și punct, nu locuri de educat politicieni și miniștri! Știu că-s comic, dle Ciucă, dar nu-s comic involuntar!

Roman și liberalii săi s-au ridicat în sondaje urlând „hoții de la PSD” timp de 5 ani și dedicând milioane de ore de emisie criticii plagiatului lui Ponta. Păi, Ponta e Einstein pe lângă Roman. S-a întâmplat ca în cazul anticorupției. Atâta au urlat Băsescu și camarila lui împotriva corupției că ne-am trezit că oamenii lui, Cocoș, Udrea et comp., furau cu de zece ori mai mult talent decât primitivii de pesediști.

Să mai amintim că toți indignații de serviciu au cocoloșit câte un plagiator? A zis ceva Cioloș când Petru Tobă era acuzat de plagiat? Nu, atunci trebuia să așteptăm instanțe etc. E o dublă măsură care nu se mai termină. Așa cum, în cazul Kovesi, mărețele comisii de evaluare a plagiatelor au reușit să se facă de râs publicând un raport în care se menționa plagiatul clar, dar apoi dând un verdict care o exonera. Roman era mult prea impostor, scuzați-mi barbaria lingvistică, de-aia a căzut. În rest, învățământul superior e plin de plagiate. Și e plin și de doctoranzi și licențiați pe bune, care se scarpină în cap și își dau seama că s-au agitat muncind cu adevărat pentru hârtii pe care alții doar trec și le ridică de la secretariat.

Nu, nu e nevoie să fii expert

Una din prejudecățile enervante e că trebuie să fii ultraexpert ca să conduci un minister. Nu, nu trebuie. Trebuie să fii expert în motivul politic care te-a adus acolo, trebuie să fii politicianul care vorbește cu industria digitală o limbă comună de pe poziții diferite. Problema partidelor e că promovează din ce în ce mai mulți „influenceri” și guralivi de mâna a 10-a, în loc să-și educe cadrele să fie politice pe domeniile lor. Nu cred în filozofia lui Gică Hagi, că trebuie să fii neapărat fost mare jucător ca să fii mare antrenor, iar istoria fotbalului ne arată sute de astfel de exemple. România are nevoie și de experți „digitali”, dar și de politicieni obsedați de „digital” care să fie în primul rând politicieni.

Cu ce ne-a ajutat că am pus experți în contabilitate din privat la ANAF? Cu noi scutiri pentru ăia care evazionau oricum? Cu ce ne-a ajutat prezența experților prin ministerele de energie? Cu o piață în care nu am taxat companii care au făcut bani cu lopata nestingherite, că doar oamenii lor „experți” erau la butoanele reglementării la stat.

Nu, noi la birocrație stăm prost, nu avem superbirocrați, superfuncționari capabili să și înțeleagă un domeniu cât de cât, dar și în stare să intervină, să fie activi, să le tremure cămașa afaceriștilor când apare un reprezentant al statului. 

Se tot spune că în privat nu e așa. Am lucrat prea mult timp în privat, în tot felul de companii, am asistat cu ochii mei la povești corporatiste de tot râsul: e și în privat o întreagă linie de oportunism și impostură. Că doar de aia ajungem să ne mirăm de abuzuri incredibile făcute de firme de energie, de bănci etc. Statul român și partidele sunt doar oglinda societății. Am întâlnit impostori din cele mai variate categorii care ne arată o degradare firească venită din felul în care ne arată piața muncii: de fapt, e prea puțin nevoie de ultracalificați, e multă nevoie de sclavi și vătafi. Mâna de lucru ieftină are nevoie de unii la fel de puțin calificați care s-o abuzeze, ăsta e paradoxul unui capitalism de periferie. 

Știu aroganța privaților care se dau mici dumnezei plătitori de taxe. Eu le spun că gradul de ghiolbănie din patronatul românesc a contribuit mai mult decât prostia politicienilor la alungarea mâinii de lucru peste granițe. Să terminăm deci cu mitizarea privatului în detrimentul statului. Avem probleme asemănătoare în ambele zone.

Problema mare e că nu avem birocrați de elită. Avem șoareci de birou care își fac studiile la ultradistanță abia după ce prind un post prin vreun birou. Ei sunt întâi funcționari, abia dup-aia studenți, aici e buba.

Resurse umane

Șefii de resurse umane și din partide, și de prin privat sunt dezastruoși. Tot văd experți și head-hunteri pe la televizor spunând prostii și clișee cu nemiluita și nu mă mir de gradul de frustrare pe care îl strâng cohorte de tineri care și-au făcut studiile pe bune. 

Cazul Roman ne arată că nici măcar nu mai trebuie să fugim după plagiatori, ăsta e un lux deja. Ci după unii care fentează sistemul complet. Ne mai arată că partidele trebuie să educe politicieni pe diverse domenii, dar care să fie un amestec de ideologi și cunoscători ai pieței. Pentru că există riscul ca experții să fie mai mult lobbyști decât reglementatori.

Roman nu avea ce căuta la digitalizare nu pentru că nu era expert în informatică. Ci pentru că el habar n-are de bătălii simple din domeniu: arhive, cum funcționează ele, de ce ai nevoie de bibliografii întregi scanate etc. Pentru asta nu trebuie să fii specialist, trebuie să fii absolvent de liceu.

Partidele însele ar trebui să funcționeze ca niște organizații brici la resurse umane, iar ele arată, din păcate, ca un botez cu fini și cumetri, cum or fi fiind ei; c-o fi vorba de frații Stănescu-PSD sau de comisionari oengiști specializați în proiecte europene fantomă, tot trist e. 

Un partid ar trebui să educe oameni capabili să facă Petrom, băncile, companiile de retail, companii din industria digitală să tremure de respect. Deocamdată tremură de râs.

Partidele nu pot livra decât niște guguștiuci care se gudură când văd un costum mai scump la vreun corporatist. Aici e dezastrul modelului Roman: demnitatea dispare hăt departe când tu nu ți-ai luat pe bune nici o amărâtă de licență.

Foto: Hepta

Urmărește-ne pe Google News