1 comentariuDeci da, nu sunt cine știe ce. Mulți dintre candidații la Președinție seamănă cu patronii voștri, cu proful de sport dintr-a cincea, cu vânzătorul din colț etc. Cred că, uneori, mai trebuie să ne și trezim din beția critică, aia de care râdea Caragiale prin personajul numit „Cetățeanul turmentat”. Pentru că, da, Caragiale râdea și de alegătorul plin de sine, de importanța sa, și care era de fapt intoxicat de propria lașitate.
Iohannis. 10 ani nu s-a atins mai nimeni de el. Nici prea mulți ziariști, nici măcar politicieni care erau adversari pe hârtie. Dar nici foarte mulți alegători care acum se dau de ceasul morții că Iohannis a fost un mare zero. Păi, a fost un mare zero crescut dintr-o pasivitate civică incredibilă. Omul n-a răspuns de nimic, și-a tras case și excursii fără să se indigneze nimeni. Abia acum dă toată lumea în el, numai că e complet mascaradă, nu mai are greutate politică. USR sau Ciolacu sau PNL trebuie să explice de ce i-au pupat mâinile atât timp, nu să o facă pe criticii acum.
E clar că România are trei tipuri mari de public. Unul zgomotos, urban, care se consideră de dreapta, cu unele nuanțe progresiste, dar de fapt mult mai aproape de conservatorism decât îi place să recunoască. Acesta e cel mai zgomotos și duplicitar. Nu vede corupție decât în zonele care nu sunt „urban mare”. E îngrijorat de corupția din Vaslui și Teleorman, nu vede corupția imobiliară sau financiară de sub nas din Cluj, Timișoara sau București. Vede pesediști corupți, dar, dacă ești Iohannis sau Barna, poți face ce vrei netaxat.
Un al doilea mare tip de public e „bugetarul implicat”. Aici votul de partid și de interes primează. Bătălia de zilele astea cu pensiile pentru militari a arătat cât de important e acest vot din interes – deja se conturează o castă clară de pensionari tineri care trebuie întreținuți de partide precum PNL, dar și PSD.
În fine, un al treilea mare public tăcut, care se abține să comenteze. De aici răsar și diverse feliuțe anonim-isterice care merg pe un discurs Trump pentru că altceva nu știu să arunce în spațiul public, în afară de conspirații.
Gradul de incultură politică e maxim și în rândul publicului deștept care strâmbă din nas la politicieni. Deși mulți se consideră antisistem și cetățeni mult mai educați decât Ciolacu-Ciucă-Simion, sunt toți prinși într-o retorică stupidă, de hater plictisit prin rețele de socializare. O să vă dau câteva exemple cu cele mai frecvente prostii.
Salariul minim mărit ne ucide pe toți. E mai ales undeva la dreapta acest discurs, de la USR la AUR și PNL, dar îl auzi și printre votanți PSD. În Vrancea, am văzut articole cumpărate în presă de patroni de confecții unde se plângeau că salariul mare distruge industria. Culmea, și votanții cu salarii mici sunt indignați că „se distruge industria”. De zeci de ani se „distruge” industria cu mărirea salariului minim și industria merge bine merci.
Luptăm cu AUR cu juma‘ de gură. Toată lumea a hăhăit că a semnat Ciucă împotriva unei alianțe cu PSD. Eu ce văd e cum se înmoaie ușor dreapta PNL, sedusă de ipoteza unei guvernări cu AUR. Între timp îl demonizează mai rău pe Ciolacu și îl perie pe Simion. Din nou un aspect la care trompete diverse vor să nu fiți atenți. Eu zic să fiți.
De bănci nu se atinge nimeni. A apărut o informație banală, virală, în care se arată cât de scumpe sunt creditele în România. Dar nimeni nu critică nici băncile, nici pe Isărescu. Una dintre problemele mari pentru clasele de mijloc inferioare e tocmai bătaia de joc bancară și totuși politicienii ridică din umeri, dar și replica cetățenească este extrem de slabă.
Ești cu rușii și chinezii dacă pui întrebări incomode. Aici e o întreagă industrie de troli la lucru, că doar și servicii, și companii de-ale noastre lucrează cu așa ceva, nu doar Putin. Se tot vorbește de angajarea unor firme de troli, eventual tot rusești. Dar toată lumea lucrează cu troli, sunt unii troli „specialiști în economie” care spun aceleași prostii neverificate de 20 de ani. Dar prea mulți cetățeni, dincolo de politicieni, au învățat lecția asta cu acuzatul de „trădare”. Să mai spunem că tot ăia care umblă toată ziua cu „putinismul” în gură au o gândire profund nedemocratică ei înșiși?
Antisistemicii. Ăștia-s o categorie aparte care știu ei tot, știu cum suntem lucrați de diverse forțe obscure. Se amestecă acolo imediat vaccinul antigripal cu cabalele de miliardari americani – este fix genul de critică din care nu iese nimic – dacă tot sunteți conspiraționiști, jucați-o pe asta: credeți că dacă ar fi contat ce spuneați vă mai promovau prostiile Facebook sau Google așa cum o fac? Sunteți doar „fermieri” pe ogorul clicurilor.
Marxismul vestic. Din ce în ce mai mulți, preluând modelul ultraconservator care bântuie SUA, o ard și pe aici cu „marxiștii vestici”. În vest, acești „marxiști” ar vrea să distrugă familiile și să ne impună să fim gay. Aceste prostii sunt spuse și de „experți”, au început să fie crezute și de politicieni. Un singur lucru am să vă spun: familia devine prea importantă când statul e prea slab. În loc să cerem infrastructură ca lumea, noi cerem „familie”, adică nimic, ceva ce avem toți din oficiu, mai mult sau mai puțin. Nu mai spun că m-am săturat să văd copii distruși de familii, față de care statul n-are nicio milă, nu intervine, nu-l interesează.
Ăia scârbiți de săraci, știrbi, needucați. Ăștia sunt votanți vechi. Ei consideră că România e compusă dintr-o armată selectă și un popor stupid care nu știe ce vrea, pe care îl poate manipula orice minte diabolică. Prototipul e Liiceanu care urla la votanți știrbi în timp ce îl peria pe Băsescu. Ăștia sunt cei care dau lecții în timp ce acceptă foarte ușor în viețile lor și un nepotism, și o evaziune mică. Dar sunt îngrijorați că le iau asistații sociali banii.
Cei cu educație peste medie în România sunt și cei care colportează intens prostii. Pentru că știu să citească, dar nu știu cum s-o facă și de unde să-și ia informațiile. Unii cred în orice fantasmagorie, alții cred doar în factcheckeri care sunt de destule ori plini de prejudecăți și aroganțe fără sens.
Așadar, ce-ar fi de făcut ar fi să vedem în primul rând că producem un discurs cetățenesc civic destul de stupid, uneori la fel de stupid ca al liderilor politici clasici. Că înșiși marii ziariști ai neamului promovează acest tip de stupizenie. Că, în fine, Gâdea sau Ciutacu sau Prelipceanu nu sunt cu nimic mai presus decât cei care vorbesc cu ei. Acest cerc vicios al scăndăluțului ofilit, precum cel cu fermele de troli ale lui Geoană, trebuie spart.
Suntem prea dresați, suntem un public electoral comod, nu criticăm vehement decât oameni care cad din funcții (vezi Băsescu sau Iohannis), nu atacăm chestiuni incomode precum colectarea slabă ANAF, cheltuieli aiurea publice, doar pentru întreținerea unor cohorte de „antreprenori-panseluță”, taxarea slabă. Cum să faci infrastructură bună dacă nu-i pui ca lumea taxă pe avere lui Gigi Becali sau alții care își mai vântură milioanele pe la TV?
Cea mai mare capcană e să ne credem toți un corp, un „popor”, cu aceleași probleme, care suntem săpați de politicieni. Nu. Suntem mai multe „popoare” – ăia care trăiesc de la lună la lună, ăia care n-au tătic bogat să-i facă antreprenori, ăia care plătesc taxe la zi și sunt hărțuiți tocmai ei de ANAF în timp ce camioane evazioniste zburdă prin vămi, ăia care sunt pensionari la 40 de ani etc.
Sunt în țara asta tehnocrați care o dau de gard și nu sunt aleși de nimeni. Sunt afaceriști care poartă la breloc câte jumătate de parlament. Trebuie să ne înțelegem interesele diferite. Că nu am aceleași interes cu unul cu zece apartamente în Cluj. Să terminăm deci cu isteria naivă. Dacă chiar ne credem mai deștepți, măcar să începem prin a nu-i mai considera pe ei atât de proști. Că mediocritatea iese mereu în față nu trebuie să mai explicăm, suntem oameni maturi, sper. Măcar să nu fim submediocri și noi, la rândul nostru.
Problema cetățenilor turmentați este deci una profund caragialescă: ei sunt neliniștiți că nu prindă o ciozvârtă de la masa celor puternici, nu că nu știu pe cine să aleagă. Să nu fim chiar așa de turmentați.
Foto: Agerpres