ComenteazăAșa cum Irina Loghin, transformată de PRM din cântăreață de muzică populară în deputată, propunea arestarea RASDAQ (bursa electronică de valori mobiliare în acel moment) dacă acesta a furat, și Guvernul României ar cam vrea să-l bage la răcoare pe Internet, pentru că acesta se încăpățânează să memoreze declarații și promisiuni făcute în ultimele trei luni.
În luna martie, după declararea stării de urgență, guvernul a anunțat că va sprijini firmele afectate și prin plata a 75% din salariul mediu brut angajaților care nu mai au ce munci în această perioadă. Prin instituirea unei formule extinse de șomaj tehnic, guvernul anunța că sprijină nu doar firmele din domeniile închise prin ordonanțe militare (cum erau și sunt restaurantele, de exemplu), ci toate firmele ale căror cifre de afaceri au scăzut din cauza pandemiei cu cel puțin 25% față de lunile ianuarie și februarie.
O măsură bună, dar extrem de costisitoare, la aparatul bugetar deja existent adăugându-se peste noapte povara a încă un milion de salarii și ieșirea temporară din sistem a un milion de contribuabili.
Există un personaj mitic, Evreul Rătăcitor, numit Ahasver sau Ahasverus, blestemat să nu-și găsească liniștea și să străbată Pământul în lung și-n lat până la a doua venire a lui Iisus. După unii, acest personaj are asupra sa o pungă de bani în care găsește mereu doar suma necesară acoperirii cheltuielilor legate strict de măruntele sale nevoi zilnice. Dar, cum spuneam, este vorba despre un personaj mitic. În realitate, blestemul nimănui nu este însoțit de o asemenea facilitate financiară.
Prin urmare, nici guvernul României, asemenea tuturor guvernelor lumii, nu are la dispoziție fonduri nelimitate din care să-și acopere nevoile. Iar un milion de salarii de plătit timp de mai multe luni reprezintă o nevoie uriașă pentru un buget fără încasări.
Onest ar fi ca guvernul să recunoască faptul că nu are bani și nici nu are de unde să facă rost decât împrumutându-se, la dobânzi din ce în ce mai mari. Poate că lumea ar accepta asta, poate ar aprecia onestitatea.
Dar guvernul actual (și asta ar fi făcut orice guvern aflat în exercițiu în acest moment) nu-și permite să fie onest, în ceea ce încă speră să fie un an electoral.
Așa că guvernul nu spune că n-are bani, ci spune că este inechitabil să achite nota de plată a pandemiei și în cazul firmelor pe care nu el, guvernul, le-a închis în mod explicit.
La începutul lunii mai, mai mulți membri ai guvernului au declarat că nu guvernul a închis hotelurile. A spus-o premierul, au spus-o consilieri de-ai săi, au spus-o alți membri ai cabinetului. Deci linia era clară: nu guvernul a închis hotelurile și pensiunile, ci piața, că n-au mai vrut clienții să se cazeze. Deci suntem economie de piață, deci nu e vina guvernului, sunt hotelierii proști manageri că n-au știut cum să-și atragă clienți.
Chiar, cum ar fi putut cineva să atragă clienți când străzile erau patrulate de militari amenințători, gata să tragă în oricine ar fi vrut să iasă „aiurea“ din casă pentru a se caza la hotel?
În timp ce rezolva extrem de eficient criza muncitorilor srilankezi abandonați de angajatori, doamna ministru Violeta Alexandru ne spunea că ea, personal, va continua măsura șomajului tehnic, dar numai pentru domeniile închise explicit de guvern.
Desigur, este o afirmație aruncată presei sub presiunea camerelor, nu este ceva gândit profund. Căci, de exemplu, guvernul nu a închis cabinetele de radiologie dentară. Dar a închis cabinetele stomatologice. Dacă ar fi să ne luăm după declarațiile doamnei ministru, cabinetele stomatologice ar fi demne de ajutor, închise fiind de către guvern, dar cabinetele de radiologie dentară nu, pentru că nu guvernul le-a închis, ci lipsa clienților.
Cumva, lipsit de soluții, guvernul se pregătește să se spele pe mâini. Angajații și patronii din domeniile pe care nu guvernul le-a închis să meargă și să ceară despăgubiri de la SARS-CoV-2.
La ce găuri de mii de miliarde a dat economiilor lumii, SARS-CoV ăsta trebuie că o fi pus și el de-o parte ceva, cât să aibă de unde să arunce niște mărunțiș celor pentru care guvernul României nu găsește de cuviință să se mai ostenească.