Revolta Foișorului. Dacă pleacă Arafat, va trebui să inventăm alt Arafat, rapid!

Ne-a indignat, pe bună dreptate, evacuarea/ mutarea pacienților dintr-un spital menit să devină adăpost pentru bolnavii de COVID. Ne-am indignat însă și pentru că, în continuare, nu cred că înțelegem criza generată de Covid. Știam că nu sunt paturi la ATI, știam că nu e personal. Și nici nu se caută personal pentru că bani pentru sănătate nu s-au găsit nici în ultimul buget.

Iar de folosirea de către stat a spitalelor private – așa cum s-a întâmplat la alții – la noi nu poate fi vorba. Dacă nici acum, în urgență maximă, statul nu poate prelua o clinică particulară s-o folosească la găzduit pacienți COVID, atunci când? 

Preluare poate însemna inclusiv preluarea costurilor de personal – câteva luni nu vor putea face profituri, asta e, dacă o naționalizare temporară nu aveți sânge în instalație să faceți.

Clinicile private au mărit prețurile în această perioadă

Am auzit că s-au și mărit prețurile la unele clinici particulare, pentru operații și tratarea unor afecțiuni care nu au legătură cu COVID. Că doar statul trebuie să se ocupe de boli nerentabile precum COVID, iar alții să întoarcă bani cu lopata smulși de la disperați care nu mai au loc în spitalul public.

Ne indignăm deci de la chestiuni pre-COVID – criză de paturi era și înainte. După unii, pacienții COVID „oricum mureau”, acum, aceiași „unii” mor de grija altor pacienți. Or, problema lor și a noastră e că am bagatelizat moartea în cel mai înalt grad. Bagatelizare justificată statistic pe de o parte, pentru că oricum în România se murea cu zile mult peste media europeană. Dar și o bagatelizare isterică, de la oameni care strigă fără să știe ce strigă. Când s-a tăiat bugetul de la sănătate au ieșit 5 oameni în stradă. Acum se iese în stradă că nu acceptăm că situația gravă chiar e gravă. O labilitate psihică publică periculoasă în cel mai înalt grad.

Recomandări

Dispariții misterioase din colecțiile familiei regale la Muzeul Național Peleș. Poliția a deschis dosar penal pentru furt

Voiculescu, ești la putere!

Încă de anul trecut vorbeam cu oameni disperați că sunt trimiși acasă proaspăt operați pentru pregătirea de „COVID”. Atunci a fost exces de zel și nimeni nu și-a cerut scuze, m-am cam plictisit de baroneți medicali tot văicărindu-se că sunt criticați. Învățați să prezentați scuze, erorile trecute, terminați cu văicăreala, oricum sunteți în spitale priviți ca niște zei.

Acum sunt măsuri disperate luate de autorități depășite. Se consumă energii enorme în „judecată” și demisie. Sigur, e un irațional pe care unii ca Vlad Voiculescu l-au călărit ca să ajungă în vârf și cumva există un sentiment al recompensei când vezi că același „emoțional” dă cu ei de pământ. Că așa e emoționalul, cel mai inflamabil combustibil politic.

Nu am ce idei politice să desprind de la Voiculescu. Sigur, e o brumă de adevăr în noua victimizare cu partidele „vechi” și televiziunile veroase care dau numai în el. Dar tot ești la putere, tot ai responsabilități. Nici Voiculescu, nici mulți alții dintre politicienii noi nu au idei politice solide pentru care să merite să fie apărați. Spre deosebire de Arafat.

Arafat și fixul lui

Arafat are un fix, să protejeze sănătatea publică (măcar urgența) de privatizare. El e un tehnocrat, dar are cel mai puternic program politic din spectrul public românesc. Da, o astfel de evidență la mintea cocoșului a ajuns „politică” în cel mai înalt grad.

Recomandări

Antonescu, după zece ani de nimic. Fapte, vorbe și post-adevăr

Tot aud „demisia, Arafat”. Și mă întreb apoi: mai avem vreunul, tehnocrat sau politician, capabil să apere un principiu simplu: jos lăbuțele de pe sistemul de stat de urgență? Sau, mai mult, stop amestecului public-privat? Nu, nu mai avem unul ca Arafat.

Iar politicienii sunt mult mai vulnerabili la lobby, la presiunea afacerilor mai mici sau mai mari. PSD și PNL sunt vulnerabile la presiunea combinațiilor de nivel mediu (analize privatizate, cedarea unor hălci către deconturi private etc.), USR gândește „macro”, caută privatizări de sector (de aia aveau în programul electoral ruperea CNAS). Iar AUR nu știe ce vorbește. Nu avem deci alte voci clare în spațiul public să apere sănătatea ca drept fundamental, constituțional.

De aceea Arafat este extrem de important. Își are aroganța lui, își are chiar doza lui de absurd în declarații. Dar, dacă îl dăm afară pe Arafat, trebuie să inventăm urgent altul. 

Dacă nu era Arafat acum 10 ani se demara deja ceva ce ar fi fost catastrofă, inclusiv pe timp de pandemie: o competiție privată pe „piața urgențelor”, conducte private care ar fi epuizat complet banii publici.

Declarația  făcută de Arafat săptămâna trecută: „Noi trebuie să ne gândim la un aspect foarte clar: spitalele nu sunt ca să fie făcute cost eficiente, ca fabricile. Spitalele trebuie să fie considerate ca entităţi de infrastructură critică, ce trebuie să fie funcţionale, trebuie să aibă rezervă, trebuie să aibă rezervă de resursă umană, rezervă de spaţiu şi să fie pregătite pentru orice situaţie neaşteptată, orice situaţie anormală.” (Sursa: Prima TV, 7 aprilie 2021).

Recomandări

România se împrumută la cele mai mari dobânzi din UE: „Foamea de bani a atins apogeul”. Ce înseamnă acest lucru

Ne-am obișnuit să ne plictisim de oameni publici din administrație ca de vedete de reality-show. Nu le asociem idei, principii, așa cum nu vedem că evacuările condamnabile de la Foișor vin dintr-o lungă politică de subfinanțare și împingere a banului către sectorul privat.

Așa că eu atât vă spun, mai ușor cu „Arafat, demisia” pe scări. Și, în general, s-o lăsăm mai ușor cu bălăcelile emoționale și să dăm cu pumnul în masă acolo unde trebuie. Nu cumva să se întâmple și să vă treziți că chemați salvarea cu cardul, nu cu telefonul.

Pentru Arafat nu am sfaturi care să îl facă simpatic, am o singură întrebare: decât să evacuăm Foișorul, chiar nu găsim căi nedureroase de naționalizare pe termen scurt a unor facilități la Polisano, MedLife, Regina Maria etc.?

Urmărește-ne pe Google News