Scriitor în căutarea unei cărți de care să mă bucur în Noul An

Mă uit pe lista cărților pe care le-am citit în 2022. Titlul și autorul. (De ce?) Pentru că e sfârșitul anului, trebuie să fac un bilanț, toți își publică bilanțurile și se laudă. (De ce?) Pentru că anul acesta am citit mai mult decât în anul precedent și mult mai mult decât în urmă cu doi ani, în pandemie. (Bravo! Să dai și niște cifre, asta-i moda: cifre de pandemie, cifre de război, cifre macroeconomice, cifrele tale de lectură!) Numărul cărților pe care le-am citit a fost mai mare cu 5,1% față de 2021 și în creștere cu 7% față de 2020. (Astea sunt creșterile PIB-ului României? Îmi place ironia ta. Bagă pe Facebook și o poză cu cartea cea mai bună pe care ai citit-o, să faci like-uri, multe like-uri, să aduni audiență, alte cifre!)

Cărțile citite sunt câștigurile mele în anul 2022. (Te lauzi.) Pentru că am citit. (Iartă-mă, dacă ai citit mai mult, ai făcut și bani mai mulți? Dacă citești, înseamnă că ești mai deștept. Dacă ești mai deștept, înseamnă, logic, că ești în stare să câștigi mai mulți bani. Pentru că te-ai deșteptat. Câți bani ai câștigat?) 

Aceste cărți mi-au ținut locul prietenilor mei, care nu mai citesc cărți. Mi-au fost ca niște însoțitori/călăuze pentru încă un an. Mi-au deschis ferestre în lumină. (Metafore ieftine! Dacă n-ai făcut bani, înseamnă că ai citit degeaba. La ce folosește cititul dacă nu faci bani?) Cu prietenii și amicii care mi-au mai rămas am discutat prea puțin despre cărți. Sporadic. Aproape deloc. Nici nu le-am spus ce cărți am citit. Ca să nu mă laud, ca să nu-i jignesc.

Recomandări

Copiii-eroi în revoluția din 1989: uciși accidental, pentru că au protestat contra lui Ceaușescu sau împușcați ca „teroriști” la intrarea în era Iliescu

Cu ei am discutat aceleași probleme: sănătatea, alimentația, vremea și încălzirea globală, inflația, războiul, viața personală, întâmplări din traiul de zi cu zi. Lucruri omenești. Nicio deosebire față de anul precedent. Au rămas aceiași oameni, puțin mai plictisitori, mai bătrâni. Parcă s-au ramolit tot vorbind aceleași lucruri omenești. (Te dai mare. Vrei să arăți că tu ai făcut progrese, că ai evoluat, că te-ai îmbogățit spiritual, că lecturile ți-au deschis ferestre… Ești arogant și nedrept! Ai rămas același fraier, n-ai făcut bani.) 

Parcurg lista cărților citite în 2022 cu un soi de neîncredere, chiar nemulțumire. Oare chiar le-am citit, pagină cu pagină? Oare cât am înțeles din aceste cărți? Nu cumva mi-au scăpat multe idei cu adevărat importante? Cu ce-am rămas din toate aceste cărți? O ceață dubioasă plutește pe lista cărților. (Laudă-te cu următoarele adjective pentru cărțile tale citite în ceață: minunată, magnifică, superbă, tulburătoare, genială! Bagă și o etichetă: o capodoperă! Dă bine să anunți o capodoperă. Nu ești critic literar, ci doar un biet cititor, așa că ai voie să te manifești cu superlative, ca să arăți că ești deștept. Oricum, criticii literari aproape au dispărut, iar cei rămași s-au pierdut în anonimat. Pe Facebook se fac și se desfac valorile și ierarhiile: „o carte minunată, magnifică, superbă”! Învață să te promovezi!) 

Recomandări

PNL a plătit o campanie în care Călin Georgescu a fost promovat intens pe TikTok, similară cu o campanie a Rusiei în Ucraina, a descoperit ANAF

Am ciudata senzație să mă apuc să recitesc toate cărțile citite în 2022. (Repetiția este mama învățăturii.) Sigur că mi-au scăpat destule idei, sigur că n-am fost atent, sigur că am fost obosit, aiurit, sigur că mi-au zburat gândurile, pentru că este din ce în ce mai greu să mă concentrez în această lume plină de crize! (Mofturi. De parcă ești singurul pământean care citește! Sunt destui oameni care citesc. Unii, culmea!, nici nu citesc, dar recomandă cărți! Asta-i curată impostură: să nu citești sau să citești doar prezentările de pe copertă, dar să recomanzi cărți pe criterii obscure! Pe interese, pe prietenii, pe gașca din care faci parte.)

Să recitesc cărțile citite în 2022! Asta mi-ar oferi, în primul rând, sentimentul siguranței: n-am trecut ca gâsca prin… cărți. Sentimentul temeiniciei. Apoi, aș putea să opresc scurgerea timpului… (Adică?) Să uit că s-a mai dus un an din viața mea: anul 2022. Cu bune și rele. Să rămână numai cărțile anului 2022 și să le recitesc în anul care vine, cu aerul curiozității, proaspăt la minte, curios și atent, uite așa aș putea să cred că am oprit timpul! (Nu ți-a plăcut 2022? Ai fost sănătos, nu s-a îmbolnăvit niciunul din familia ta, nu s-a prăpădit vreun prieten, toți se gândesc la pensie, în plus, Războiul din Ucraina a rămas în Ucraina, n-a venit peste tine, încât să te oblige să citești cărți în trenurile cu refugiați de război. Apoi, supermarketurile au fost pline cu mâncare, farmaciile, pline cu medicamente, frumoasă viață! Nu uita, și librăriile au fost pline de cărți, mai mult, au fost deschise, nu ca în pandemie! 2022  a fost un an rezonabil. De ce să rămâi în cărțile acestui an?) 

Recomandări

Prostia liberală nu schimbă datele „fenomenului Georgescu”. Ciucă, Rareș Bogdan nu sunt deranjați de forțele polițienești ale binelui?

Tocmai asta-i miza: cărțile trebuie recitite ca să nu-și piardă vraja imediat după ce le-ai terminat de citit! Să nu rămână doar o amintire, o listă de titluri și autori. Pe care să n-o pot împărtăși prietenilor care se uită la Netflix. Recitirea mi-ar da iluzia că sunt nemuritor precum cărțile citite în acest an. (Domle, citește și recitește „Război și pace” de Tolstoi, în fiecare an! E destul pentru iluzia nemuririi.)

Trec în revistă cărțile pe care le-am citit în 2022. (Te-ai îndrăgostit?) Dacă am reușit să citesc aceste cărți, înseamnă că sunt încă viu. (Ești banal.) Unele mi-au plăcut tare, alte mai puțin. Și câteva nu mi-au plăcut deloc, dar le-am citit până la ultima pagină. (Nu te sfătuiesc să le numești pe cele care nu ți-au plăcut. Mai ales dacă autorii acestora trăiesc. Va ieși cu scandal. Mai bine folosește termenul „interesant”: am citit o carte interesantă. Cu acest „interesant” te-ai scos! Te încadrezi în political correctness.)

Încerc să-mi amintesc cum am ajuns să citesc fiecare carte a anului 2022. Care a fost întâlnirea cu cartea respectivă. (Altă treabă n-ai?) Cum mi-a căzut sub ochi, de unde am cumpărat-o. Parcă aceste întâlniri, rememorate, sunt mai spectaculoase decât întâmplările care mi-au scos în cale prietenii care mi-au mai rămas și care, oricum, sunt pierdute în ceața anilor din urmă. Întâlnirea cu o carte mi-a devenit de-a dreptul spectaculoasă. Despre un prieten pot uita o mulțime de întâmplări prin care am trecut, dar despre cărțile citite în 2022… (Până la urmă, ce vrei: să încremenești în cărțile lui 2022? Dragă, cărțile acestui an sunt deja făcute! Joacă-ți cărțile pentru 2023!)

Să-mi caut alte cărți de citit în 2023. Cărțile să mă treacă prin viața noului an. (Curaj!) Asta înseamnă să caut. (Sigur, n-o să-ți cadă cartea mălăiață în gura lui nătăfleață! Caută, scormonește, sapă!) Și fiecare an de-acum înainte, ca să știu că mai trăiesc, va fi o căutare a cărților din noianul de cărți de pe această lume. Sigur că nu voi ajunge să le citesc pe toate… (Corect.) Dar cărțile importante trebuie căutate! Cum să le găsesc? (Întreabă-ți prietenii!) Caut o carte ca pe un prieten. Caut o carte pentru a împărtăși o prietenie. Caut o carte ca să mă bucur de un Nou An. (La Mulți Ani, prieteni!) 

Urmărește-ne pe Google News