Scriitorul Vasile Ernu explică de ce a ajuns Republica Moldova în criză politică: „Revoluţiile bormotuha” de la Chişinău pe înţelesul tuturor

Întrebarea pe care nimeni nu vrea să o pună şi mai ales la care nimeni nu vrea să răspundă: cum a fost posibil Plahotniuc? Cum s-a produs acest fenomen şi mai ales cum a reuşit să preia puterea şi controlul politic aproape total de la Chişinău?

De ce spun că e bine să punem şi să răspundem la această întrebare? Pentru că toate „revoluţiile moldave” din ultimii 30 de ani încep cu entuziasm şi speranţe imense şi se termină cu un mare jaf şi cu multă disperare.

Cred că am văzut minimum cinci astfel de „revoluţii”: „binele” învinge răul după care „binele” jefuieşte tot şi se transformă în răul şi mai mare. Pierde cetăţeanul de rând care e nevoit să apuce calea pribegiei economice: de la Vladivostok la Lisabona.

Iar Plahotniuc şi sistemul său au fost posibile pentru că „toată lumea bună”, inclusiv „ambasadele salvatoare” şi „lumea civilizată” au uns această putere şi au tăcut pentru că aveau alţi duşmani de decapitat. Sub autodeclaraţii „proeuropeni” s-au produs jafuri cum „comuniştii” lui Voronin nici nu au visat. Rezultatul: îl avem. Şi o luam iarăşi de la capat.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

„Politica în Republica Moldova s-a ruralizat nepermis de mult în ultimii 10 ani”

Opoziţia şi Puterea? Opoziţia şi puterea actuală sunt un rezultat al unei alte „revoluţii”: 7 aprilie 2009. Toţi sunt între ei foşti colegi în diverse combinaţii.

Mai toţi au guvernat împreună şi au fost în mare parte părtaşi la cel mai mare şaj posibil în ultimii 30 de ani chiar dacă au avut un discurs „civilizat” şi „proeuropean”. Iar majoritatea sunt fini, cumătri, naşi sau fost colegi de guvernare între ei. Ţară mică. Politica în Republica Moldova s-a ruralizat nepermis de mult în ultimii 10 ani: clanuri, familii, năşii.

Reprezentanţii poporului? Îmi povesteşte un amic: umblă prin oraș un tip cunoscut înconjurat de bodygarzi și care strigă ”Noi suntem poporul”. Bodigarzii îl apără de popor dacă apare o problemă.

Omul e cu mulţi bani, făcuţi din jaful statului, are proprietăți și familie scoși în afară: familia în Elveția, banii în paradisuri fiscale. Omul ăsta strigă că el e patriot, că nu-şi vinde țara. Doar o jefuieşte sistematic căci „el e poporul”.

Poporul: el nu mai este demult parte a politicii, nu mai este reprezentat de nimeni. El este doar subiectul furat, exploatat la greu şi gonit la munci afară ca să trimită dividende în ţară. “Noi suntem poporul” de mai sus trebuie hranit bine.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

„Bormotuha: cam astea sunt “revoluţiile moldoveneşti” din ultima perioadă”

În limbaj alcoolic eu numesc fenomenul acestor “revoluţii”: bormotuha. Ce este bormotuha? Este un alcool făcut în perioada sovietică. Este un amestec din diverse vinuri hibride de proastă calitate, amestecat cu ceva spirt. E un  alcool ieftin (mai ieftin decît vodca şi vinul) care loveşte repede la cap.

Se bea dintr-o înghiţitură ca să nu-i simţi mirosul şi gustul. Te pileşti repede. Ai o seară frumoasă de uiţi de tine: doar vecinii îţi pot povesti aventurile tale a treia zi. Adormi profund, somn greu dar cu multe coşmaruri. Trezirea e dureroasă, capul doare insuportabil.

Ai coşmaruri de la durerile imense. Ai nevoie de o perioadă lungă de revenire. Te reabilitezi greu. Bormotuha: cam astea sunt “revoluţiile moldoveneşti” din ultima perioadă.

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

„Dodon combinat cu Maia Sandu nu e de lungă durată”

Bun. E bine că a picat Plahotniuc? Da, controlul lui era imens. Se pierd mai greu: lupte între palate şi grupări. Sperăm fără violenţă.

Noua guvernare este deja legitimată de UE, SUA şi Rusia. Caz unic când cei trei cad de acord. Asta spune ceva. Să avem speranţe cu noua guvernare? Nu. Nu mare speranţă căci Dodon combinat cu Maia Sandu nu e de lungă durată.

Dar să le dam o minimă şansă: poate aşa apar condiţiile unei politici ceva mai umane. Dar istoria recentă a guvernărilor autodeclarate “proEuropene” ne obligă să fim sceptici, să punem la îndoială şi să fim cu ochii pe ei.

Să fim realişti. Vă rog: fără bormotuha. La încă o “revoluţie bormotuha” nu rezistă poporul ăsta…

Fotografie principală: Vlad Chirea / Libertatea

Citește și:

Vasile Ernu, despre criza din Republica Moldova: „Avem două guverne, doi președinți care nu se recunosc unii pe alții. E o situație foarte riscantă”

Urmărește-ne pe Google News