Scurtă istorie a tranziției în imagini. Cum a ajuns o casă de cultură a tineretului din București sală de nunți și botezuri

Clădirea a fost inaugurată în 1958. Ce conținea ea, ce servicii oferea? Dispunea de o sală de spectacole cu 700 de locuri, de o bibliotecă cu circa 22.000 de volume, de mai multe săli şi terenuri de sport. În cadrul instituției activa o echipă de teatru, una de dansuri populare, o brigadă artistică, două orchestre – de muzică ușoară şi populară – un ansamblu de cântece şi dansuri pentru copii, format din 300 de copii, un cerc de artă plastică, unul de artă populară şi un cerc literar.

Aici a debutat în 1958 Margareta Pâslaru. Peretele decorativ realizat în perioada 1969-1972 îi aparține, dacă înțeleg bine, artistului plastic Ion Bitzan.

Practic, mii de copii își făceau aici activitățile extrașcolare anual: totul gratuit. Era un spațiu public, un serviciu public în slujba comunității și oferea servicii copiilor și tinerilor. Repet: acces gratuit.

A venit 1990 – și s-a privatizat. A avut loc un transfer. Bunul public care era în folosul comunității a trecut în proprietatea câtorva persoane. Nu era rentabil: de ce să slujească copiilor, când poate îmbogăți câțiva parveniți? Ce e sfânt e sfânt – ce e public e rău. Așa s-a călit capitalismul local. Aici mai mult despre afacerile din spatele acestui spațiu.

Recomandări

Mizele curtării lui Nicușor Dan. Pleiadă de prezidențiabili care bagă capul în poză – Analiză

Acum, acolo e un haos total. Spațiul din jur, care aparținea Casei de cultură, este transformat în tot ce vrei. Ai blocuri noi, ai spălătorie de mașini, iar în față ai o benzinărie. Haosul e de nedescris, mai ales când comparăm cu ce a fost: urbanistic e un iad.

Iar Casa de Cultură a Tineretului, după „privatizare” și după multe transformări, a ajuns un soi de sală de „evenimente exclusiviste”: sală de nunți și botezuri exclusiviste. Se numește: „Burlesque Events”.

În ce privește copiii și tineretul? Vor să facă muzică, sport, desen, dansuri etc. – să mai plătească: ce, degeaba s-a murit la revoluție?!

Cam asta este sinteza scurtă a tranziției noastre. Practic bunul public, destinat serviciilor publice pentru cetățenii orașului s-a transferat și dizolvat. Cetățenii, tinerii și copiii din zonă, nu mai au acces la astfel de spații și servicii. A investigat cineva cum un întreg patrimoniu al statului, de mare interes public, a trecut  în mâinile unor grupuri mici și cum s-a dezvoltat haotic toată zona?

Recomandări

George Simion a intrat peste Mihai Gâdea, în direct, la dezbaterea Antena 3 CNN: „Nu vă învăț reguli de politețe”

Să vă mai dau un exemplu: evoluția unei piețe – Domenii

Alături de mine am o piață. Vin aici des – e la doi pași de casă. E mai scump, dar la cât consum îmi este comod. Când vreau mai mult, merg în Obor.

Acum e un haos decent (prin comparație cu alte locuri), chiar dacă pe alocuri deranjant. Dar se vede că pe aici cândva a existat un concept, o ordine. Haosul tranziției nu a putut să distrugă ordinea infrastructurii de bază.

Dar nu știam cum arăta. Am descoperit acum.

„În perioada interbelică, Ministerul Agriculturii și al Domeniilor realizează lotizarea Domenii, un cochet cartier destinat persoanelor cu posibilități financiare peste medie. În cadrul acestui ansamblu, după planurile arhitectului Nicu Georgescu, se realizează un elegant centru comercial în stil art deco, care purta denumirea de Hala Domenii. Lucrările au fost executate de către societatea Edilitatea. Clădirea cuprindea un corp central destinat vânzării fructelor și legumelor, înconjurat de corpuri destinate spațiilor comerciale. Numeroasele intervenții făcute după 1950 și după 1990 au mutilat clădirea, care acum e de nerecunoscut”. De la Zetu Harrys de pe romania-interbelica.com.

Recomandări

Silviu Prigoană a murit. Avea 60 de ani și i s-a făcut rău într-un restaurant din Bran

În fotografia din anii ’60 se vede că locul arăta încă aproape intact. În anii ’70 se vede puțin din poza cu tramvaie – monstrul din dreapta încă nu apăruse.

Și au venit anii 90-2000 și au făcut praf: au aglomerat și au pus tarabe și spații comerciale peste spații, inclusiv pe trotuar și a apărut și monstrul din dreapta cu etaje și multe magazine. Iar în hală a părut un magazin exclusivist foarte scump: ceea ce era o hală cu produse pentru toți, acum este doar pentru cei cu bani, aparținând unei mari rețele de magazine. Ne mirăm că piața încă există. Dar marketurile care sunt aici deja sunt pe cale să distrugă și ultima urmă de piață. Iar piața alimentară este sufletul orașului, după cum bine știm.

Nu trebuie să fii mare specialist în urbanistică să pricepi că dizolvarea statului și a instituțiilor statului cuplat cu eliberarea necontrolată a capitalului duce la astfel de haos urbanistic în defavoarea cetățeanului. 

Lăsăm totul așa? E reversibil procesul? Sau din rău în mai rău? Vrem un oraș pentru locuitori sau doar pentru capital și business? 

Urmărește-ne pe Google News