ComenteazăCursa prin care statul român acordă tratamente fiscale favorabile a luat un avânt fără precedent de câțiva ani încoace. Pe lângă deja faimoasele scutiri de impozit din sectorul IT, din 2017 sunt scutiți de la impozitul pe venit angajații instituțiilor sau companiilor care desfășoară activități de cercetare-dezvoltare şi inovare.
Tot din 2017, sunt scutiți de impozitul pe venit angajații sezonieri din industria hotelieră, catering și restaurante. Iar de la 1 ianuarie anul trecut au fost scutiți de la plata impozitului pe venit și plata asigurărilor de sănătate și angajații din construcții. Acestor scutiri li se adaugă o avalanșă de tăieri de taxe și impozite, cum ar fi scăderea impozitului pe dividende de la 16% la 5% sau reducerea impozitului pe venit de la 16% la 10%.
Pentru statul român, strategia scutirii de impozite și tăieri de taxe este una suicidară. Cedând presiunilor și lobby-ului unor patronate din diverse industrii sau încercând să se câștige capital electoral din zona unor categorii socio-profesionale, decidenții români subminează treptat, dar sigur temelia oricărui stat funcțional – un buget public solid.
Urmare a înmulțirii tratamentelor fiscale și a tăierilor de impozite, ponderea veniturilor din taxe, impozite și contribuții în PIB este în scădere continuă de câțiva ani încoace, ajungând la 25,7% în 2017, cel mai scăzut nivel de după 2008. Suntem penultimii în Uniunea Europeană, după paradisul fiscal numit Irlanda. Iar un stat care nu poate livra, pentru că pur și simplu nu are bani suficienți, este un stat care inevitabil va fi privit cu tot mai multă neîncredere, un stat pe care propriii săi cetățeni îl vor sabota, părăsi sau trage pe sfoară.
Această strategie este criminală și pentru noi, cetățenii. Cele câteva zeci sau sute de lei pe care nu le plătim sau am putea să nu le plătim sub forma impozitului pe venit înseamnă bani mai puțini pentru sănătate, pentru educație, pentru infrastructură.
A ne bucura că nu plătim impozite e ca și cum ne-am bucura că nu investim în reparația blocului în care locuim – pe termen scurt, vom merge și vom cheltui banii pe mâncare, haine sau distracție, dar pe termen mediu, blocul se va prăbuși peste noi.
Sigur, mulți vor spune că statul e corupt și nu ne cheltuie banii cum
trebuie. Așa este. Dar soluția este să luptăm împotriva corupției
administrative sau politice, nu să golim vistieria statului.
Scutirea de impozit pe venit a jurnaliștilor înseamnă un alt pas mic, dar sigur către fundul gropii în care ne trag decidenții politici care împing tăvălugul regimurilor fiscale preferențiale și al tăierilor de taxe.
Dar scutirea de impozit a jurnaliștilor înseamnă și o nedreptate în plus față de tot restul cetățenilor și mai ales angajaților.
Sigur că munca jurnaliștilor este inegalabilă, dar inegalabile sunt o mulțime de alte munci pe lumea asta, de la munca gunoierilor, fără de care orașele noastre ar rămâne sufocate de mizerie, până la munca medicilor care salvează vieți sau a cercetătorilor care stau în spatele progresului tehnologic. Nimeni, nici jurnaliștii, nici IT-iștii, nici cercetătorii nu ar trebui scutiți de impozit.
Plata impozitului este modul în care fiecare dintre noi contribuie la finanțarea serviciilor și bunurilor comune fără de care nu poate exista o societate modernă – de la școli și spitale până la polițiști și șosele. Nici măcar persoanele sărace sau cu venituri mici nu ar trebui scutite de plata impozitelor – un minim simț al dreptății ne spune că ar trebui să plătească mai puțin, dar nu deloc.
Întrucât legea votată marți în Parlament a fost trimisă la promulgare, mingea este acum la președintele Iohannis, căruia 13 jurnaliști cunoscuți, din diferite redacții, îi cer să nu o promulge. Vom vedea acum ce înseamnă pentru președinte România normală – o țară în care nimeni nu ar trebui să fie mai egal decât alții sau o țară în care inclusiv președintele pune umărul pentru a împinge tăvălugul privilegiilor acordate unora unii.