Miercuri, 15 martie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu are loc lansarea romanului „Magul de la Kremlin”. Autorul este Giuliano da Empoli, 49 de ani, un eseist elvețiano-italian, al cărui volum, scris în franceză înainte de începutul războiului din Ucraina, a surprins opinia publică europeană. „Magul” a câștigat Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze și Premiul Honoré de Balzac.
În noiembrie 2022, când a avut loc finala premiului Goncourt, a fost nevoie de 14 runde de votare ca „Vivre vite”, a lui Brigitte Giraud, să se detașeze drept câștigătoare în fața „Magului”.
Cartea, care se lansează astăzi în România, oferă cititorului un șoc simplu și memorabil, îmbrăcat în mătasea unui roman de beletristică. Prin „Magul”, cititorii din Vest au acces la o privire lucidă asupra Rusiei și asupra sistemelor autoritar-populiste.
Iar pe noi, cei din Estul postcomunist, „Magul” ne frisonează.
Avantajul acestui roman, după cum scria Foreign Policy într-o analiză, este că oferă, într-un limbaj atractiv, unei mase mari de oameni observații de profunzime nu doar despre Rusia, dar și despre societatea în care trăim fiecare dintre noi. „Magul” e o carte ce se luptă cu lumea în care consilierii de imagine vin direct din studiourile televiziunilor. Cine va câștiga nu e greu de imaginat.
Dar, uneori, contează nu doar cine câștigă, ci și cine merită să câștige. Nouă, „copiilor comunismului”, „Magul” ne vorbește despre lucruri pe care le recunoaștem ușor. Sunt obiceiuri, organizări și comportamente a căror întoarcere o resimțim, indiferent dacă ele se manifestă prin tancuri sau prin divertismentul TV și online.
Când divertismentul îi golește pe cetățeni de speranță și putere
„Magul” îl are în centrul acțiunii pe Vladislav Surkov, fostul consilier electoral și apoi șef de cabinet al lui Vladimir Putin vreme de 12 ani, în perioada 1999-2011.
Surkov a fost unul dintre primii care a înțeles că, odată cu Vladimir Putin, revine în Rusia nesațul puterii imperiale, metodele KGB-ului și dorința de revanșă a socialismului neîmplinit și redenumit.
Surkov l-a sprijinit pe fostul șef KGB Vladimir Putin încă înainte ca acesta să devină președinte. I-a pus la dispoziție industria de divertisment TV și, mai apoi, forța internetului și a algoritmilor.
Putin a priceput repede că cenzura nu presupune astăzi „mai puțină informație”, ci „atât de mult divertisment, camuflat în informație” încât să-i obosești pe oameni cu mii și mii de mărunțișuri și tentații. Un ascet în ceea ce privește băutura sau mâncarea, Putin a mizat pe lăcomia generală a celorlalți.
Mai mulți intelectuali ruși au sesizat „tactica divertismentului la TV și pe net” ca formulă politică impusă de Putin pe cuprinsul celei mai întinse țări din lume. O altă carte apărută și la noi, „iPhuck” a lui Victor Pelevin, descrie cum arată o lume de cetățeni, din Rusia și nu numai, care au ajuns să fie anesteziați de reality-show-uri și de TikTok.
Secați de atenție, cetățenii sunt goliți și de puterea de a mai spera să schimbe ceva în societate.
Sentimentul cetățenilor că nu mai au nicio putere nu e o trăsătură exclusivă a Federației Ruse. Un sondaj internațional GLOBSEC din iunie 2022 arăta că „66% dintre români au senzația de neputință în a influența guvernarea din România, adică treburile țării, un record în Europa de Est”.
Suveranismul lui Putin, atractiv și în România
Revenind la Vladislav Surkov, el s-a impus ca apropiat al lui Putin prin conceptul de „democrație suverană”, pastișat în „suveranismul” la modă acum și în Ungaria, Bulgaria, Polonia sau România.
Trecut pe lista indezirabililor UE, Surkov l-a secundat ideatic și propagandistic pe Putin până când, în 2020, consilierul apropiat a dispărut, brusc și misterios, din viața publică. A devenit din nou indezirabil, de data aceasta pentru Kremlin.
Cum folosește Putin furia
„Magul” descrie cum, pentru Putin și curtea sa, progresul democratic al țărilor din Est din ultimii 30 de ani este o minciună care trebuie întreruptă cât mai curând. Ei cred, în cartea care e, cum se zice la români, „bucățică din realitate”, că Vestul vrea să transforme Estul și Rusia „într-o sucursală low-cost a balamucului american”.
Ca apel al mobilizării sociale contra oricui îi stă în față, Putin folosește ura populară. „Motorul principal de care trebuie să se țină seama rămâne furia. Voi, occidentalii conformiști, credeți că aceasta poate fi resorbită. Că, de exemplu, creșterea economică, progresul tehnologiei și, ce știu eu, livrările la domiciliu și turismul de masă vor face să dispară furia oamenilor, surda și sacrosanta mânie a oamenilor, care își are originile în însăși originea umanității”, explică Surkov, în „Magul”.
Întotdeauna vor exista dezamăgiți, frustrați, perdanți, în fiecare epocă și sub orice regim.
Citat din „Magul”:
La lansarea de astăzi a volumului „Magul de la Kremlin” vor fi prezenți: Bogdan Ghiu, traducătorul cărții, politologii și scriitorii Cristian Preda și Ioan Stanomir. Moderator va fi Denisa Comănescu, directoarea Editurii Humanitas Fiction.
r9_bmf • 24.03.2023, 09:06
scuze daca se publica mesajul de mai multe ori. nu s-a mai incarcat pagina dupa de am apasat pe ‘adauga’ si am apasat de mai multe ori.
r9_bmf • 24.03.2023, 09:02
Salutare Tolo, Am citit cartea si sunt rezervat in privinta sansele ei chair si la o distinctie informala de ‘cartea anului’. Evident, tot ce urmeaza ar trebui precedat de ‘dupa parerea mea’, daca nu se va intelege. 1. Am ramas cu impresia unui mesaj fara forma. Ce este aceasta carte la urma urmei? O biografie? Un mesaj de atentionare? Propaganda mascata? 2. Seamana cu dialogul dintre pilotul american si miliardarul rus in timpul derivei din ‘tringle of sadness’. Un occidental (atat scenaristul filmului, cat si scriitorul cartii) debiteaza pe marginea socialismului si democratiei. 3. Spune prea putin despre motivatiile tarului si prezinta prea putine evenimente pe care noi le consideram decisive in domnia sa. Masacrul de la Beslan, de exemplu. 4. Pentru noi, cei care traim momente asemanatoare, lipseste factorul surpriza, sau ‘unda de soc’ :) Pentru mine, cel putin. 5. A inceput promitator, cu o tentativa de dialog si a continuat 200 de pagini cu un monolog. Poate ca asta e un aspect mai putin important, dar am ramas cu senzatia unei lipse de consistenta. 6. Prea mult despre tar, prea putin despre Vadia, un personaj cu potential superior. 7. Am numarat cel putin 15 greseli de ortografie, sintaxa si, din nefericire, erori gramaticale. 8. Traducerea putea fi mai buna. Probabil si acesta este un motiv pentru care mereu, dupa pagina ~60 am continuat sa o citesc ca sa o termin. Multumesc pt recomandare, oricum.
Rusinelibertatea • 17.03.2023, 12:43
Dle Tolontan, va respect mult, DAR...exista ceva foarte putred in articolele voastre,(ale redactiei) din ziar.Nu este posibil sa aveti articole in care se lauda ORORI precum tinere care renunta la virginitate pentru bani pt razboi...Nu este posibil sa postati articole cu lunetisti ucrainieni care ucid rusi, NU CONTEAZA, care din parti comit acele crime. NU EXISTA PARTI BUNE IN RAZBOI, NU SE POATE SA PREZENTATI ASEMENEA ORORI, sunt lucruri pe care populatia le poate lua drept exemplu, LE POATE CRESTE URA, NIVELUL DE VIOLENTA....VA INTELEG ca exista o presiune din partea fortelor guvernamentale de a va pastra de partea "BUNA" a conflictului si ca exista o agenda care interzice presei sa puna in lumina buna latura "rea" sau pe cea "buna" intr-o lumina proasta, DAR NIMENI NU VA INTERZICE SA CENZURATI, SA APARATI MINTILE OAMENILOR SI SA II PROTEJATI PE TINERI DE VIOLENTA, DE URA RAZBOIULUI, DE ORORILE SEXUALE SI MORALE ALE LUI.AVETI O DATORIE CA JURNALISTI, CA OAMENI, la fel ca doctorii, aveti un "juramant" in fata pixului si hartiei, a umanitatii....Va repet, inteleg ca exista niste presiuni la nivel de tari si guverne care impun o anumita CULOARE POLITICA asupra articolelor, DAR in nici un caz NU CRED CA VI SE IMPUNE SA SCRIETI ARTICOLE CARE SA EVLAVIEZE LIPSA MORALITATII SI UMANITATII PE ACEASTA LUME, chiar daca vin din partea suferinzilor sau napastuitilor...Iar respectivul jurnalist Toma, ar trebui concediat instant fara nici cea mai mica parere de rau.Va multumesc.