Să-l auzi pe premierul desemnat, Ludovic Orban, vorbind despre infrastructură și autostrăzi e de bine. Înseamnă că auzi.
Să nu-ți amintești, însă, că Ludovic Orban a fost ministru al Transporturilor într-o perioadă în care nu s-a făcut nici măcar un kilometru de autostradă înseamnă să vrei să uiți.
Părem proști, cred, dacă suntem luați la mișto în halul
ăsta.
Și nu ne dăm seama dacă e vina noastră sau a lor. Teoretic
nu e vina noastră. Noi n-avem vreo vină. Avem, se pare, doar ghinion.
Nici Constituție se pare că nu mai avem.
Un președinte care nu dă doi bani pe legea fundamentală a
țării, un președinte care pare că nu înțelege ideea de “îndată“ nu poate fi
garantul Constituției. Nici n-a fost, în ultimii ani.
Măria Sa ne-a garantat, din 2015 încoace, doar vacanțele.
Ghinionul nostru e că în Tenerife nu se primesc decât bani, nu vouchere de
vacanță.
Viorica Dăncilă a fost, se poate, un premier slab. Poate a
fost chiar un premier prost. Poate a fost, o vreme, omul lui Dragnea sau, în
aceeași perioadă, omul lui Vâlcov, al lui Shhaideh.
Dar poate venise vremea să avem un premier care să fie omul
românilor. Al tău, al meu, al nostru. Unul care să-și dorească el însuși să
treacă de imaginea supusului, prea plecat în fața unui șef, a unui boss, a unui
stăpân.
Exact asta nu am văzut în timpul declarației de presă a
președintelui. N-am văzut în dreapta sa un om vertical, demn, capabil să stea
în picioare și să lupte în numele nostru. Am văzut un om dispus să lupte pentru
gloria partidului și pentru propășirea viitoare a acestuia.
Viorica Dăncilă a fost un premier slab. Ludovic Orban, însă, cum va fi? Dacă a început prin a ne minți despre autostrăzile pe care nu le-a făcut, ce putem aștepta mai departe? Se putea și mai rău, e clar. Dar parcă nu meritam asta…