ComenteazăLacuri și râuri din România seacă (unele chiar integral, cum e cazul Lacului Amara, din județul Buzău). Producția agricolă e afectată grav de caniculă și de o secetă teribilă (din aer și din sol deopotrivă), care are toate semnele uneia care poate deveni istorică. În zeci de localități din România, accesul oamenilor la apă este restricționat sau raționalizat (ori, după cum transmit autoritățile și instituțiile publice, locale și centrale, pentru a nu speria cetățenii, „apa e livrată după program”). În situații extreme, apa ajunge în comunități cu cisterna.
În Tulcea, hectare întregi de porumb au fost distruse de lăcuste, unul dintre efectele colaterale ale caniculei care amplifică dezastrul (înmulțirea explozivă a lăcustelor fiind favorizată de căldură). Iar avertismentele specialiștilor arată că încă n-am văzut și n-am trăit ce e mai rău. Nici în acest an și nici în cei care vin.
Bucurii mici pentru lentoare
Asta nu-l oprește însă pe ministrul mediului, Tanczos Barna, să se laude pe Facebook cu faptul că… suntem lenți! Pare o glumă dintr-un film absurd, dar nu e. „Mulțumim pentru susținerea comisarului european responsabil pentru Mediu, Virginijus Sinkevičius! Este pentru prima dată când comisarul de mediu admite că s-au făcut progrese în România pe acest domeniu, chiar dacă aceste măsuri nu sunt rapide prin prisma Comisiei Europene și a comisarului”, scrie ministrul pe rețeaua de socializare.
Reacția lui e un răspuns la declarațiile făcute de Virginijus Sinkevičius într-o emisiune la Antena 3, care, oricât ai încerca să cosmetizezi și să contorsionezi realitatea, numai a laudă nu sună. „Urmăresc îndeaproape problemele din România și progresul este încă unul lent. Încă este loc de mai bine și, așa cum am spus în timpul vizitei mele în România, ministrul pentru mediu are nevoie de susținerea altor ministere, de susținere guvernamentală pentru a face un progres vizibil. Chiar ieri am avut o întâlnire cu membrii Parlamentului, care însă se plâng despre tăierile de păduri din Carpați. Desigur, Comisia va analiza dacă aceste rapoarte sunt reale. Nu pot spune că nu a existat un progres de la început, de când am început să lucrăm cu România. Da, s-au făcut progrese, dar, din păcate, totul merge prea lent”, a afirmat comisarul european pentru Mediu.
Între „măsuri care nu sunt rapide prin prisma Comisiei Europene” (ministrul mediului din România) și „totul merge prea lent” (comisarul european pentru Mediu) este o diferență majoră de ton. O diferență de ani-lumină față de ceea ce ministrul pretinde că ar fi chiar „progrese foarte mari”, atunci când se referă la silvicultură. Să le luăm pe rând.
Progrese?!
Sistemul de urmărire a trasabilității materialului lemnos, SUMAL 2.0, marea realizare cu care domnul Tanczos Barna se laudă, a fost pus în funcțiune în februarie 2021. Adică la ceva ani (buni) din momentul în care a început dezvoltarea lui și după ratarea (în 2020, în mandatul ministrului Costel Alexe) a mai multor termene anunțate ferm.
Nici domnul Tanczos Barna n-a prea vrut să-i dea drumul, preluând din argumentele lobby-ului drujbelor (gen: „că ar fi prea birocratic”, „că va bloca sectorul forestier” și altele asemenea), fiind nevoie de mobilizare civică și de presiune de la nivelul Comisiei Europene (fiind unul din obiectivele asumate de România pentru a ieși din infringementul pe păduri) pentru a-i da drumul. Și a fost lansat incomplet, cu adăugiri pe parcurs (tot în urma presiunii civice), și încă nu e nici acum finalizat cu toate funcțiunile necesare.
De promisiunile legate de reformarea Romsilva și a Gărzii Forestiere e plin podul. „Reforma” asta a făcut ca șeful Gărzii Forestiere Timișoara, care a deranjat firmele conectate politic din Caraș-Severin, să fie zburat, în vreme ce șeful Direcției Silvice Caraș-Severin, Ioan Tabugan, e bine-mersi, le râde jurnaliștilor și oamenilor în față. De pe Facebook aflăm că tocmai a fost socru mic, că a fost o nuntă (aproape) ca-n povești, cu zeci de invitați care n-aveau vreo mare legătură cu mirii, ci doar cu tatăl miresei și darul de casă nouă…
Dacă e adevărat că SUMAL 2.0 și modificările antihoție la Codul Silvic (din 2020, o inițiativă legislativă care nu are și semnătura domnului ministru, ca senator) au mai redus din tăierile ilegale de păduri (încă departe, însă, de ceea ce pretinde Tanczos Barna), dosarele penale aferente acestor cazuri și altora bat pasul pe loc și se rezumă doar la mici peștișori prinși în năvod (conducători auto de TIR-uri cu material lemnos fără acte de proveniență, câțiva silvici de la baza piramidei), fără a merge mai departe. Însă înființarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Mediu (sau „DNA a pădurilor”, cum a fost prezentată propunerea legislativă în presă), care ar permite formarea unui corp de procurori și polițiști criminaliști specializați în infracționalitatea de mediu, care să meargă după marii prădători și profitori ai sistemului, așteaptă un vot final de… respingere în Parlament.
Iar domnul ministru (care e și senator) se numără printre cei care, în 2020, când înființarea „DNA a pădurilor” a fost adoptată într-o primă fază (după care a fost blocată pe o șmecherie procedurală la CCR), s-au abținut să o voteze. Mai mult, a fost cel care a argumentat din partea grupului UDMR că n-ar fi nevoie de o asemenea structură!
Împăduririle: bani din PNRR pentru tăieri ilegale!
Programul de împăduriri din fondurile PNRR pornește, de asemenea, cu întârziere, ratându-se cel puțin un sezon (sau măcar jumătate din acesta). Și pornește cu o mare bombă ascunsă „printre rânduri”. Fondurile în discuție (de aproape un miliard de euro) ar fi trebuit să fie destinate EXCLUSIV împăduririlor din afara fondului forestier actual (adică acele terenuri pe care nu este ori nu a fost, recent, pădure). Acolo unde a fost tăiată pădurea recent, proprietarul, public sau privat, era/este obligat să facă regenerare, dacă acest lucru nu s-a întâmplat în mod natural (atenție la termeni: regenerarea vizează plantările pe suprafețe din actualul fond forestier, adică unde a fost pădure recent; iar împădurirea în afara fondului forestier, unde nu a fost pădure de mai multe zeci și sute de ani ori chiar niciodată).
Am documentat și prezentat public numeroase cazuri în care pădurile au fost tăiate ilegal (în unele situații, zeci de mii ori peste o sută de mii de metri cubi într-o singură zonă!), invocându-se fenomene meteo extreme (furtuni, vânturi puternice) ori infestări (atacuri ale ipidelor). La fel cum am prezentat (și nu doar eu, ci și activiști și jurnaliști de investigație) regenerări făcute doar pe hârtie, apoi la documentările pe teren să se pretindă că „ar fi mâncat căprioarele puieții”…
Practic, se ajunge ca proprietari și administratori de păduri (publici și privați) care au tăiat ILEGAL, sub falsul pretext al „accidentalelor”, care aveau obligația de regenerare (nota bene: indiferent dacă s-a tăiat legal sau ilegal), să fie recompensați/premiați cu fonduri europene din PNRR pentru fapte penale pentru care n-au ajuns să fie trași la răspundere și/sau pentru că nu și-au îndeplinit obligațiile legale!
De-asta banii din PNRR erau destinați exclusiv unor împăduriri din afara fondului forestier actual, cei care au fost afectați în mod real de vânt, furtuni sau atacuri ale insectelor urmând să primească sprijin/compensări din alte fonduri, interne sau europene.
Culmea e că, la nivel legislativ, s-a adoptat o astfel de măsură de compensare, în 2020, chiar la inițiativa lui Tanczos Barna. Având cadrul legal asigurat, mai e nevoie doar de măsuri executive pentru a o pune în aplicare, dar, cum spuneam, nu din fondurile PNRR, gândite și solicitate pentru creșterea suprafeței împădurite actuale (pe care n-ai cum s-o crești prin regenerări în cea existentă).
Mai mult, fondurile PNRR pentru împăduriri au (aveau) ca scop creșterea capacității de împădurire actuale, cu aproximativ 20.000 de hectare/an (adică dublu față de cât se regenerează acum, în medie, anual). Mai exact, pe lângă plantarea de puieți și întreținerea lor până la stadiul de masiv (aproximativ 3-5 ani), este necesară realizarea studiilor cu privire la terenurile degradate, speciile cu care să fie împădurite, susținerea dezvoltării pepinierelor (care trebuie să-și dubleze, practic, producția anuală).
În caz contrar, după cheltuirea banilor din PNRR, în 2026, programul de împădurire s-ar bloca, după realizarea a doar 10-11% din obiectiv (împădurirea a ceva mai mult de 50.000 de hectare, din cele aproximativ 500.000 de hectare care ne-ar permite ca, în 2050, să ajungem la media europeană, de 40% suprafață împădurită).
Nota bene: când mă refer la scopul și obiectivele banilor pentru împăduriri din PNRR, o fac în deplină cunoștință de cauză, lucrând direct la asumarea acestui angajament în programul USR PLUS, de unde a fost preluat ulterior în programul de guvernare și apoi negociat la Bruxelles.
Sistemul Garanție-Returnare, amânat cel puțin un an!
Interzicerea tăierilor de păduri din parcurile naționale, o altă solicitare majoră a societății civile, esențială atât pentru protecția pădurilor, dar într-un cadru mult mai amplu, de protecție/conservare și refacere a biodiversității, a primit din partea domnului Tanczos Barna doar o promisiune minimală – un proiect-pilot de extindere la 75% a zonelor de protecție strictă și integrală în Parcul Național Domogled – Valea Cernei. Promisiunea e extrem de limitată: pe de o parte, conservarea, principalul scop al parcurilor naționale, presupune nonintervenția umană pe întreaga lor suprafață, nu procente de conservare, intervențiile permise fiind absolut minimale și strict legate de administrare; pe de altă parte, avem 13 parcuri naționale, nu doar unul singur.
Chiar și așa, la jumătate de an de la promisiune, n-am aflat nimic despre implementarea ei (dacă mi-a scăpat o asemenea informație publică, îmi cer scuze).
Între timp însă, s-au împlinit deja patru ani de la ultimatumul de… 30 de zile, de când Parcul Național Semenic-Cheile Carașului e administrat abuziv, fără plan de management, de către Romsilva. Cu consecințe, din păcate, nefericite pentru parc.
O altă mare promisiune a domnului ministru a fost implementarea Sistemului Garanție – Returnare (SGR), pentru recuperarea ambalajelor de băuturi (printr-o garanție de 50 de bani, pe care consumatorii o pot recupera în momentul returnării sticlei, PET-ului etc.). Eficiența SGR a fost deja dovedită în țările în care a fost implementat. Anul trecut, în toamnă, s-a dat Hotărârea de Guvern (HG) pentru SGR, având ca termen de implementare 1 octombrie 2022. Am atras atenția, încă de atunci, că în lipsa prevederii unor sancțiuni pentru neimplementare, termenul nu va fi respectat. Și chiar dacă nu suntem, încă, în 1 octombrie 2022, pariez că, din păcate, voi avea dreptate.
Mesajele industriei responsabile de implementare (mă rog, a societății înființate și licențiate în acest scop) sunt destul de clare în sensul întârzierii cu cel puțin un an (vezi aici). Ce va face domnul ministru, dacă industria nu va începe pe 1 octombrie 2022 implementarea SGR, ținând cont că nu s-a gândit (în fapt, nu a vrut), anul trecut, să prevadă și sancțiuni în HG? Nimic, probabil va găsi justificări și se va mândri că e… lent.
Împușcăm ciocârliile și ne minunăm de invazia lăcustelor
Despre dezastrul provocat de secetă, în special în agricultură, am putea spune că „nu e vina domnului ministru al mediului”, că nu el are butonul de ploaie la dispoziție. Dar oare n-are nicio responsabilitate? Nu cred că e vreun mare secret că Tanczos Barna e un mare promotor al intereselor vânătorești. Cum a fost cu legea care dă liber la masacrarea păsărilor migratoare ori blocarea legii prin care măcar la ciocârlii să fie interzisă vânătoarea. Ce legătură are seceta cu vânarea ciocârliilor? vă puteți întreba, legitim. Păi are. Pentru că lăcustele sunt o specie termofilă. Când e mai mare canicula, atunci numărul lor explodează.
S-a întâmplat luna asta și în România, în județul Tulcea, unde hectare întregi de porumb au fost devastate de înmulțirea lor, pe fondul temperaturilor peste media perioadei. Iar ca să le oprești invazia, trebuie să dai cu tone de insecticid – substanțe care nu sunt deloc selective: stârpesc și lăcuste, dar și albine ori alți polenizatori. Nu mai vorbim de ce se întâmplă când ajung, din alimente ori din apă, în corpul uman.
Înmulțirea lăcustelor mai e ținută, însă, sub control și de păsări. Iar ciocârlia e unul dintre principalii inamici ai lăcustelor. O știu biologii, o știu țăranii și/sau fermierii, dar nu o știu vânătorii din Parlament și domnul ministru.
Ani la rând s-au împușcat sute de mii de ciocârlii în fiecare sezon, până au reușit activiștii și organizațiile de mediu să suspende ordinele de ministru cu cotele de vânătoare la păsări, în instanță. Noua modificare a Legii Vânătorii a venit tocmai pentru a eluda deciziile Justiției și va permite să fie împușcate peste un milion de ciocârlii în fiecare an, riscând să fie exterminate toate cele care ajung prin România! Iar apoi vom da vina pe Divinitate că ne năpădesc lăcustele – că seceta de anul ăsta, de până acum, e doar un avertisment legat de ce va urma în luna, anii și deceniile viitoare, din cauza schimbărilor climatice.
Și că tot vorbim de secetă. L-am văzut pe domnul ministru îndemnând cetățenii, la televizor, să fie mai atenți la consumul de apă, să fie mai responsabili. Și dădea ca exemplu spălatul pe dinți – că a aflat și el, de când e ministru, câtă apă se consumă dacă o lăsăm să curgă în timp ce ne periem dantura. O chestiune care se învață la creșă (sau ar trebui să se învețe la creșă), dar pe care domnul ministru a aflat-o după mai bine de un an și jumătate de când ocupă cea mai importantă funcție din România în domeniul protecției mediului!
Nici nu vreau să mă gândesc de cât timp va mai avea nevoie să afle că seceta din sol (pedologică) e efectul cumulat a mai multor ani, nu doar a unor săptămâni sau luni, de temperaturi-record și deficit de precipitații, și să-l tragă de mânecă și pe domnul Daea, de la Agricultură. Că Daea încă visează megasisteme de irigații, dar nu dintre cele eficiente, prin țevi și cu picurătoare, ci dintre cele megalomanice, vechi proiecte comuniste, gen canalul Siret – Bărăgan, de și-a pus Comisia Europeană mâinile în cap când România a cerut bani pentru așa ceva prin PNRR. De unde să fi aflat fostul ori actualul ministru al agriculturii că sistemele nu sunt doar extrem de ineficiente (din cauza volumului de apă utilizat și al evaporării suplimentare din canale, în raport cu beneficiile)? Ce să mai vorbim (că n-am auzit asta de la niciun ministru al agriculturii ori al mediului) de agricultura conservativă, cea care, pe lângă alte beneficii, are ca obiectiv tocmai păstrarea apei în sol…
Lent și cu educația pentru mediu
Desigur, există o soluție pentru ca doamnele și domnii miniștri (inclusiv domnul Tanczos Barna), parlamentari, funcționari publici, dar și cetățenii fără funcții și responsabilități publice să afle despre toate aceste lucruri și multe altele – despre cum se păstrează apa în sol, despre cum te aperi de lăcuste cu ajutorul păsărilor, despre cum stopezi Mafia pădurilor cu procurori specializați, despre necesitatea și urgența Sistemului Garanție- Returnare etc. Numele soluției se cheamă educație și conștientizare de mediu. Anecdotic sau nu, în bugetul Administrației Fondului de Mediu (AFM) din acest an e prevăzută suma de 50 de milioane de lei pentru proiectele de educație și conștientizare de mediu. Dar ghici ce? Așa cum a declarat și comisarul european pentru Mediu, Virginijus Sinkevičius, totul merge prea lent.
Conform calendarului inițial (foto), ghidul de finanțare ar fi trebuit să fie pus în transparență pe 17 ianuarie, iar programul să fie lansat pe 14 martie. Însă doar în urma unei interpelări parlamentare (deputat Adrian Giurgiu, pe 11 mai), a fost pus în transparență ghidul de finanțare pe… 12 mai. Consultarea publică (pe ghid) s-a încheiat pe 10 iunie.
Suntem către sfârșitul lui iulie și încă n-a fost lansat programul. Chiar dacă va fi lansat astăzi sau mâine, cu procedurile de competiție, evaluare, contestații, semnarea contractelor, vor mai trece măcar vreo două luni. Cât timp însă șefului lor, ministrul mediului, nu-i prea pasă că „totul e prea lent”, ba chiar consideră o asemenea afirmație ca fiind o laudă, de ce și-ar face probleme cu întârzierile unii șefi de la AFM?
„Continuăm munca!”, mai scrie (și promite) Tanczos Barna, în postarea lui de pe Facebook. Dacă o face în ritmul de până acum, atunci s-ar putea să o continue în zadar. Vine seceta, ne lovește canicula, apoi furtunile, scapă cine poate…
Foto: Agerpres