ComenteazăFii atent la ce spune președintele, dacă a ieșit în public, înseamnă că spune lucruri importante! Face un nou apel la români ca să fie prudenți și să respecte cu strictețe toate reglementările. Tu respecți. Te speli pe mâini, porți mască și în metrou, și-n piață, și la supermarket, peste tot respecți reglementările. Dar sunt unii care nu le respectă. După apel, președintele lansează certitudinea sau speranța (nu ești sigur care dintre acestea două): „ne vom bucura de viața cu care eram obișnuiți cu atât mai repede cu cât vom stopa creșterea periculoasă a ratei de îmbolnăviri…”
Ceva se întâmplă cu mintea ta: nu mai poți urmări ce spune președintele. Nu mai poți să fii atent. Înțelegi ideile (situația e îngrijorătoare), dar nu rămâi cu niciuna. Parcă ai mai auzit aceleași vorbe ale președintelui. Și săptămâna trecută, și în septembrie, și în vară.
Ai o problemă: ai obosit, te-ai ramolit, pandemia te-a spălat pe creier. Problema e la tine, receptorul. Pentru că discursul președintelui nu te ține atent, nu te prinde, asculți mecanic. Sau problema e la președinte, la emițător?
Sigur că președintele nu s-a ramolit, dar de ce vorbele lui nu te țin treaz, atent, încordat? Este o criză de comunicare între tine și președinte.
Dar criza asta n-o ai numai cu președintele, ci și cu ceilalți șefi (nu lideri, șefi!) ai României. Cu Orban, cu Ciolacu, cu Barna, cu Ponta, cu miniștrii cabinetului Orban, mai ales cu cei care aruncă cu cifre, statistici și ajutoare de la UE, pentru spitale, pentru fermieri, pentru IMM-uri, pentru șomeri, ți-au făcut capul calendar cu cifre, promisiuni, milioane de euro, de parcă acum va intra în contul tău bancar un ajutor de la Uniune!
Și ministrul Florin Cîțu, care se luptă îndârjit cu deficitul și cu PSD, a anunțat zilele trecute „vești foarte bune pentru companii”. Nu bune, „foarte bune”!
Eroii îndepărtați ai comunicării medicale
Înțelegi tot ce spun acești oameni, dar nu mai ești în stare să tresari, să gândești, să rămâi acolo cu ceva, altceva decât cifre, bani, proiecte… La fel de opac ești și cu eroii comunicării medicale: Arafat, Rafila, Streinu-Cercel. Nu mai ai nicio așteptare de ei. Gata, aștepți doar ca unul să te anunțe că moartea urcă cu liftul și se va opri pe palierul tău, pregătește-te, aprinde-ți lumânarea! Nu mai poți să fii atent nici la ei. Parcă toții șefii ăștia țin să-ți impună o altă lume, o altă realitate. Ce spun ei, în fiecare zi, nu se „pupă” cu viața ta, de aceea te lasă rece (nu mort, ci rece în simțiri).
Te întorci la radio. Iohannis vorbește. Răspunde la întrebarea unui ziarist? Nu contează. El vorbește. Partida ta este pierdută. Îți amintești, ca un blestem e amintirea asta!, îți amintești că în ultimii ani ai lui Ceaușescu, când erai tânăr, nu-l mai putea asculta pe „conducătorul iubit”, nici la radio și nici la televizor.
Îl ascultai tot ca o legumă, dar cu speranța că va spune ceva mișto pentru viața ta, ceva de genul că s-au desființat cartelele la pâine și la ouă. Ce speranță neghioabă: să auzi ceva mișto de la Ceaușescu! Ești prost?!
Dar aceeași senzație ai trăit-o și atunci: nu se lipea nimic pe creierul tău din spusele conducătorului. Pentru că nu-l credeai, nu erai devotat cauzei partidului, pentru că tremurai de frig lângă calorifer (ce iarnă cumplită a fost în 85!) și de frică, pentru îl disprețuiai, îți producea silă, ăsta nu moare, să-l ia dracu! Dar n-ai avut curajul să te revolți, să protestezi… Ce ți-a venit cu amintirea asta? Nu-ți folosește la nimic.
Cine va anunța că s-a terminat pandemia?
Dar acum, cu șefii României (nu liderii, șefii!), n-ai niciun pic de trăire când îi auzi. Un pic de simpatie, aversiune sau ironie, nimic, blanc, ești bâtă! Te-ai erodat? Ori vorbele lor s-au erodat în mintea ta? Trebuie schimbați comunicatorii sau șefii?
Iohannis nu mai vorbește. La radio s-a băgat muzică. Ai pierdut ce-a zis președintele. Te gândești așa, oare cine dintre șefii României, Iohannis, Orban sau Ciolacu, va anunța primul, ca pe o mare victorie, începerea distribuirii dozelor de vaccin anti-COVID în România?
Ba nu, ăsta-i mizilic! Cine va anunța primul sfârșitul epidemiei de COVID-19 în România: Iohannis, Orban sau Ciolacu? Arafat sau Rafila? Cu siguranță că va fi o mare îngrămădeală, cine se va băga în față ca să anunțe oficial poporul român că a învins coronavirusul.
Pentru că cel care va anunța „Am învins coronavirusul!” va fi un erou, la fel ca Dinescu și Caramitru la Revoluție, și așa va rămâne în mentalul nostru colectiv, un erou, poate că peste câțiva ani o stradă din București o să-i poarte numele.
Sau toți șefii vor comunica simultan sfârșitul epidemiei, ca să nu se supere între ei? Dar dacă șefii care vor comunica marea veste vor fi alții decât Iohannis, Orban și Ciolacu? Gândul ăsta chiar te sperie: vor urma ani lungi de epidemie cu alți șefi care nu-ți vor spune ceva memorabil.
Închizi radioul. Ai să-l deschizi mâine, cu aceleași știri, cu aceeași muzică și aceleași voci.