În ziua când dl Joe Biden, noul președinte american, își rostea programul de politică externă la Departamentul de Stat, președintele Franței, dl Emmanuel Macron se exprima la Atlantic Council.
Primul anunța voința SUA de a reveni la diplomația multilaterală și de a-și revitaliza relațiile cu aliații săi democratici, pentru a face față competiției cu China și revizionismului promovat de Federația Rusă.
Cel de-al doilea se referea, din nou, la visul „autonomiei strategice” a Uniunii Europene: o poziție neo-gaullistă, menită să „nuanțeze” hegemonia generată, acum un secol, prin pax americana. Desigur, autonomia strategică poate implica o armată europeană ruptă de NATO, sau una concepută ca pilon al Alianței Nord-Atlantice, împreună cu SUA și Marea Britanie.
Forțele militare văzute din „cloud”
E un obiectiv deocamdată teoretic, atât pentru că noile state-membre UE, din Europa postcomunistă, pariază pragmatic doar pe NATO (și celebrul ”articol 5” din tratatul său constitutiv), cât și pentru că nu există – la nivelul fiecărui stat-membru UE – voința politică de a pune toate resursele laolaltă și de a întoarce spatele Americii.
Există însă și alte motive. De pildă acela că forțele armate moderne mizează pe cloud computing, o tehnologie promovată de giganții digitali americani (cu care lucrează deja și Pentagonul), dar care abia se înfiripă de partea noastră a Atlanticului.
UE vrea să recupereze acest decalaj, deși nu mai e un actor global nici în microprocesoare, nici în telecomunicații. A pierdut această competiție globală, deși are universități și centre de cercetare de top, pentru că a americanii și tigrii asiatici au acumulat avansuri drastice.
Este acest proces ireversibil? Dacă da, atunci ambițiile pan-europene formulate de liderul francez sunt naive și irealizabile. Dacă nu, rămâne de dovedit acest lucru cât mai curând posibil.
Strategia Big Data, element-cheie în Planul de redresare al UE
Până una-alta, UE a redactat un document intitulat „Să modelăm viitorul digital al Europei”. În text se admite importanța „strategică” a tehnologiei cloud, cu precizarea că, pe termen mediu (mai exact, la nivelul lui 2025) 80% dintre datele informatice vor fi stocate și accesate prin tehnologii de proximitate (edge computing) și numai restul de 20% vor depinde de facilități centralizate, de tipul celor oferite, bunăoară, de compania Microsoft. Ca să-ți demonstreze realismul, politicile UE integrează strategia Big Data cu cea digitală și industrială, ca elemente-cheie în Planul său de redresare economică post-COVID-19.
Sunt vizate atât investiții transfrontaliere în infrastructură cloud, cât și conturarea unei piețe europene comune pentru serviciile aferente, care vor fi oferite într-un cadru normativ și de transparență unificat.
Ni se promite atât protejarea datelor personale, sub umbrela GDPR, cât și fluxul liber de date non-personale. Elanul regulator e deja complex, mai așteptăm rezultatele.
Pentru moment, există doar Programul Horizon 2020 (destinat cercetării și inovației în domeniul digital) și o pușculiță cu două miliarde de euro. Mi-e teamă că suma e mai curând modestă, în comparație cu fondurile de cercetare alocate de giganții digitali americani și de guvernul SUA…
România, mitul unei forțe IT vs analfabetismul digital
Nu știm cum vor evolua planurile politico-militare pentru dorita „autonomie strategică” a Bătrânului Continent. E adevărat că nu-i plăcut să-ți plasezi tot conținutul sensibil în „cloud-ul” altora, fie ei aliați (și foști eliberatori), așa cum sunt americanii.
Ne aducem aminte de micile scandaluri care au punctat relația transatlantică (de pildă monitorizarea convorbirilor telefonice ale cancelarului Angela Merkel). Și ne temem, cu tot mai multe argumente, de formele perverse, potențial disruptive, ale războiului cibernetic. Tehnologiile digitale sunt acceleratori ai progresului socio-economic, așa cum interesează direct securitatea colectivă, serviciile de (contra)spionaj și calitatea vieții (de la medicină & industria farmaceutică, până la cercetarea spațiului cosmic).
În ce ne privește, deși am promovat mitul că reprezentăm o forță în IT (și tot cităm „unicornul” UiPath, o poveste de succes strict privată), avem de corectat rata analfabetismului digital și încă multe de făcut pentru ca e-government să iasă din sălile de seminar, cu expuneri PowerPoint și fursecuri, pentru a impulsiona ceva mai convingător modernizarea reală a statului român.
Foto: Shutterstock