Sfârșitul epocii Iohannis sau sfârșitul PNL-ului? Mai bine-l trimiteau la Muncă

Klaus Iohannis a reușit în mai puțin de un an să rateze tot ce se putea rata în materie de reconversie profesională. În cursa pentru NATO nu și-a jucat cu abilitate șansele și nu a profitat de atuurile României, în contextul războiului din Ucraina. Absent în mass-media națională, Iohannis a lipsit și în exterior. Nu a dat interviuri, iar echipa de la Cotroceni a fost atât de zgârcită cu informațiile pentru publicațiile externe (în condițiile în care oricum șeful statului nu dă doi bani pe jurnaliștii români), de parcă funcția ateriza din cer, nu în urma negocierilor.

Rând pe rând a fost vehiculat ca potențial comisar european, președinte al Consiliului European și chiar reprezentant al Comisiei pentru reconstrucția Ucrainei. Viteza cu care veneau funcțiile era întrecută doar de cea prin care pierdea orice combinație câștigătoare. În final, nici măcar pentru un portofoliu de comisar nu a mai fost văzut capabil, cum ar fi cel a Muncii.

Cu toate acestea, liberalii au încercat (și încă încearcă) să-l salveze de la o pensionare subită și să-i dea o funcție de senator. Ca și cum nu aveau suficiente probleme prin candidatura lui Nicolae Ciucă, care aduce aminte de cazul Bușoi (liberal care în 2016 nu reușea deloc să crească electoral, deși dorea să fie primar al Bucureștiului), PNL se vede tras în jos de efectul Iohannis.

Recomandări

Noul Parlament începe cu circ: de la declarații bizare la fuga de ochii lumii. Ce nu s-a văzut la TV REPORTAJ

În ianuarie arătam cum Iohannis este președintele cu cea mai scăzută cotă de încredere la începutul ultimului an de mandat, cu 16,2% (INSCOP), față de Băsescu, 22,1% (INSCOP), Ion Iliescu – 49% (IMAS) și Emil Constantinescu – 19% (IMAS). Greu de crezut că procentele au explodat între timp pentru un președinte care în ultimul nu s-a remarcat cu nimic. Mai ales în relație cu legislativul.

Președintele tăcut

Atât de mult i-a plăcut lui Iohannis Parlamentul încât după depunerea jurământului din decembrie 2019, viitoare vizită a fost la un eveniment al legislativului din noiembrie 2022, pe o temă legată de reprezentarea femeilor.

Fără discurs privind starea națiunii la final sau început de an, fără conferințe de presă sezoniere sau cu o încercare de a mai salva din aparențe, Iohannis a reușit să îi facă pe mulți să le fie dor de Traian Băsescu, care da ora exactă prin conferințele sale de la 18.00. Cucul de la Cotroceni n-a mai „cântat” în era epoca Iohannis.

Ca un adevărat partid de curajoși, niciunul din liderii care contează în PNL nu a spus clar ceea ce șoptesc unii membri pe la colțuri: Iohannis îngroapă partidul, iar în urma lui riscă să nu mai rămână nimic.

Așa că, în loc să încerce să-i dea o funcție în Parlamentul României, liberalii, de mână cu PSD-ul adus la guvernare de același președinte, mai bine l-ar fi trimis pe șeful statului la Muncă, adică unul de domeniile de care va răspunde Roxana Mânzatu, propunerea României în Comisia Europeană. O funcție departe de București și de procentele partidului.  

Recomandări

CTP se teme că Rusia poate pune președintele în România: În 1989 l-au pus pe Iliescu după Ceaușescu, de ce nu ar face-o și acum?

Unii ar spune că nu are genul potrivit. Dar cred că e doar o problemă de interpretare. Francezii au renunțat la Thierry Breton și era așteptată o doamnă. Surpriză sau nu, au revenit câteva ore mai târziu cu Stephane Sejourne, fost ministru de externe al Franței și fost partener de viață al lui Gabriel Attal (ex-prim-ministru). Așa că dacă ei au reușit, de ce nu ar fi putut și România, mai ales că Iohannis vine din familia politică a Ursulei von der Leyen. Gen nepotrivit, dar origine sănătoasă.

Însă zarurile au fost aruncate, iar lista lungă a funcțiilor potrivite pentru un președinte așa de activ ca al nostru a rămas fără poziții care să fie la înălțimea personajului. Un politician care până anul trecut nu-și luase concediu, dedicându-se zi și noapte țării!

La final de mandat și epocă politică, Iohannis lasă în urmă un partid în degringoladă și un electorat bulversat, iar cel mai probabil și un mare regret: nu a reușit să ajungă să întărească relațiile cu Noua Zeelandă, teritoriile de peste mări ale Franței (Tahiti și Bora Bora) sau Papua Noua Guinee.

Așa că-mi rămâne să întreb și sper să și aflu răspunsul cât mai repede cu putință: peste ani, oare cineva va putea spune despre sine că e iohannist, așa cum unii fără regrete spun și azi că sunt băsiști? Iar dacă va spune, ce va însemna: persoană discretă, persoană absentă sau iubitoare de călătorii subvenționate de stat?

Urmărește-ne pe Google News